Ai fi jurat că nu e despre voi acest scenariu. Ai strâns în tine iubire cât pentru șapte vieți. Aveai atât de multe motive să continui, dar acel mesaj a venit ca o lovitură năprasnică. După, un spațiu gol, pe care erai obligată să-l umpli cu ceva.
La început, l-ai umplut cu mii și mii de regrete. Dacă ai fi procedat diferit, ce s-ar fi întâmplat? Dacă i-ai fi spus de mai multe ori că-l iubești, ați fi ajuns aici? Sentimentul de vinovăție atârnă nemilos deasupra capului tău, oferindu-ți o singură soluție: disperarea.
Dar trece un timp și începi să vezi lucrurile altfel. Câtărești toate întâmplările, toate cuvintele, replici mai tăioase și mesaje de dragoste. Recunoști că te doare, că nu vei elimina atât de ușor această durere, dar și că nimeni altcineva nu este responabil de acest lucru.
E lupta ta cu demonii tăi, cu trecutul tău, cu ceea ce și-a pus amprenta adânc pe felul tău de a fi. Ai putea să-i reproșezi alegerea, să-l acuzi pentru toate relele, să-i arunci în față toate cuvintele urâte ale acestei lumi. Dar ce vei rezolva? Umbrele vor rămâne în suflet.
Răzbunarea nu este nici ea o soluție. Este doar o tentativă să exteriorizezi un conflict interior, să pasezi responsabilitatea pe o decizie temporară. Nu vei deveni un om mai bun, dorindu-i aceeași suferință. Nu vei fi mai fericită, văzându-l trist sau amărât.
Ura nu-ți va oferi libertate. Dimpotrivă, vei descoperi o povară pe care nu o vei putea să o duci mult timp. Te vei prăbuși neputincioasă în brațele unor tentații false, a unor relații de ocazie, a unor personaje care nu-ți vor cunoaște nici numele.
Îmbrățișează realitatea, înfrunt-o
Atunci când vrei să întorci acel om, întoarce-te mai bine spre tine. Spre sufletul tău, spre dorințele tale, spre visuri care nu au conexiune cu povestea unui om. Întoarce-te spre tine, copil fiind, lipsit de remușcări, iubitor de frumos și cu idealuri mărețe.
Sapă cât mai adânc în inima ta, găsește bunătate și recunoștință, găsește lecții învățate și acceptarea realității. Găsește puterea să nu-ți asumi mai mult decât știi că ai făcut, să nu te învinovățești pentru toate păcatele, să nu te judeci pentru acest final.
Este decizia lui. Dureroasă, tristă, covârșitoare, dar este decizia lui, asumată în totalitate. Și atunci, îmbrățișează și tu alegerea ta. Trasează linii imaginare în mintea ta, dincolo de care nu vei găsi durere, păreri de rău, dependențe și alte emoții care te distrug.
Întoarce fața către acest prezent, descoperă în el tot ce îți poate oferi mai bun. O revelație, o liniște mult dorită, șansa să-ți realizezi scopurile aruncate undeva prin dulap. Călătorește, vindecă-ți rănile, descoperă oameni noi, povești noi, emoții noi.
Plecarea omului pe care îl iubeai nu este un verdict negativ pentru tot restul vieții tale. Dimpotrivă, găsește partea bună a acestui gest: ai aflat acum și nu în ultima clipă a vieții, ai tot timpul să faci ceea ce îți aduce plăcere, să te descoperi, să te cunoști.
Doar lasă în urmă dorința de răzbunare, dorința de a te compara cu cealaltă femeie. Lasă durerea să se piardă în timp, câte puțin, până sufletul tău își va găsi liniștea, până vei înțelege că toate în viața aceasta au un rost.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
