Eram confuză și nu știam ce simt cu adevărat pentru el. Mă simțeam prost, tocmai pentru că nu aveam un răspuns favorabil relației noastre. În același timp, nu voiam să sufere. Iată de ce, într-un moment de slăbăciune, i-am spus că nu mai putem continua împreună, că vreau să plec.
Trăisem momente similare în alte relații. Știam cât de dureroasă poate fi indiferența omului de alături, tocmai atunci când te aștepți la o reacție adversă din partea lui. Uneori declarația de a pleca nu este decât un test față de propriile sentimente.
Doar că bărbații din precedentele relații au oferit un răspuns atât de simplu îndoielilor mele. Ei pur și simplu au acceptat faptul că trebuie să ne despărțim. Au venit chiar și cu argumente solide, care să valideze această concluzie. Mi-au spus că nu ne potrivim.
Acum mă aflam în fața omului pe care îl iubeam și îmi era frică de răspunsul său. El însă m-a privit tăcut, cântărind în minte fiecare cuvânt, fiecare grimasă, fiecare moment. Privirea lui parcă mi-a alungat îngrijorările, am simțit o stare de bine.
Apoi m-a luat de mână și mi-a spus: „Știi prea bine că nu este așa, iubito”. M-a îmbrățișat strâns și acolo, la pieptul său, răspunsurile au venit de la sine. Am stat apoi de vorbă despre fricile mele, despre lucrurile care puteau fi îmbunătățite.
Am discutat despre fiecare praf de îndoială, tocmai pentru a se asigura că nu va rămâne nimic neînțeles în urmă. Mi-a confirmat gândul că este un om de încredere. Cuvintele lui, explicațiile, argumentele: toate erau în favoarea noatră.
A acceptat acest pas cu seninătate și mult curaj.
El a rămas aproape în cele mai pline de îndoială momente ale relației noastre. A venit cu siguranța lui și a alungat toate necunoscutele. Mă simțeam înțeleasă, știam că dorințele mele sunt ascultate. Am avut certitudinea că acolo este locul meu.
Este detaliul care a făcut diferența. El, omul meu drag, a dat dovadă de maturitate emoțională, risipind până și cele mai mici îndoieli din gândurile mele. Aveam certitudinea că totul va fi bine. Iar dacă nu va fi, el va găsi o soluție. Noi vom găsi o soluție.
Există atât de multe relații unde partenerul abia de ține pasul cu banalitățile cotidiene. Nu se întreabă dacă este totul în regulă cu omul de alături. Sau, chiar și atunci când omul de alături îi vorbește deschis despre fricile sale, reacția nu este pe departe cea așteptată.
Unii bărbați aleg cea mai ușoară soluție. Pur și simplu pleacă. El însă nu a plecat. A rămas să întrebe, să caute explicații, soluții. Uneori trebuie doar să vorbești despre asta. Chiar și dacă e nevoie de zile întregi de discuții, este important acest pas.
Este important să clarifici cine, unde, când, de ce, cum. S-ar putea ca după asta să construiești ceva care să dureze o viață. S-ar putea ca, între timp, totul să se așeze la locul său. Nu e nevoie de superputeri, de gesturi extreme, de situații excepționale.
Uneori ai nevoie de un om care să te înțeleagă, care să nu fugă de responsabilități, care să-ți fie alături chiar și atunci când vrei să cedezi.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
