Când dragostea dintre voi pleacă pentru totdeauna

Îl privești și înțelegi că nu mai reușești să citești nimic în ochii săi indiferenți. Ai vrea să strigi, să-l provoci, să dezvolți o discuție. Dar cuvintele rămân undeva în aer. S-a spus tot ce se putea spune. Dragostea dintre voi a plecat pentru totdeauna.

Te întrebi când s-a întâmplat asta. La prima ceartă care a degenerat în jigniri și învinuiri? În acel moment urât, când și-a permis să te umilească în public? Atunci când la rândul tău l-ai insultat? Când ați tăcut, în loc să vorbiți despre soluții?

Sau poate că nici nu a fost dragoste. A fost euforia primelor întâlniri, entuziasmul planurilor făcute în doi, miracolul apropierii, dar nu dragoste. A fost un vis trăit frumos? Atunci cum îți explici acea stare unică pe care o simțeai doar lângă el?

A fost dragoste. A fost cunoaștere și chimie. Dar intensitatea emoțiilor nu garantează că acestea vor dura o veșnicie. E nevoie de implicare constantă, de conștientizare și de o anumită maturitate emoțională, pentru a reuși să treci la o nouă etapă.

Acolo gingășiile nu vor fi suficiente. Acolo ambii parteneri încep să remarce și componentele mai puțin bune ale relației, trăsăturile urâte ale celuilalt, tot ceea ce poate deranja în timp. Atunci are loc ciocnirea intereselor, a felurilor de a fi.

Atunci se depășesc barierele emoționale, de acceptare și îmbrățișare a celuilalt. Sau nu se depășesc niciodată și din acel moment doar te forțezi să fie bine. Compatibilitățile nu apar din senin, ele sunt rezultatul unei munci zilnice.

Ajungi să ceri echilibru și implicare

Dacă nu le găsești, încerci să oferi mai mult. Dar la un moment dat obosești să dezvolți anumite lucruri în mod unilateral. Începi să ceri mai insistent, să pui condiții, să ameninți partenerul cu plecarea. Astfel, te detașezi de povestea voastră.

Este punctul în care comunicarea nu mai poate face nimic. Orice discuție se transformă în ceartă, orice efort de a schimba ceva devine iritant, neobișnuit de străin. Totul îți pare că este în plus, diluat, trăit prea puțin, dar la fel de dureros.

Și atunci alegi să te îndepărtezi. Cel mai probabil partenerul face același lucru, fiind furios și revoltat pe această umbră a relației de cândva. Două lumi se rup, lăsând în urmă cenușa unui trecut aparent fericit. Nu poate fi frumos, dacă este indiferență și umilire.

Dragostea nu pleacă, ea doar are nevoie de elemente sigure pentru a crește într-o relație. Dacă nu există încredere, asumarea rolului de partener, comunicare, cedare, dragostea devine mică mică de tot. Ea se adăpostește în inimă, devenind o amintire a unor momente frumoase.

Uneori însă este cea mai bună decizie: să te îndepărtezi, să începi altfel, din alt capăt al lumii sau al sentimentelor tale. Uneori acceptarea înseamnă o nouă șansă pentru o iubire adevărată, curată și puternică. Îți asumi acest eșec și mergi mai departe.

Partenerul face la fel, dorindu-și alte idealuri, alte povești, alte răspunsuri. Și poate că, astfel, vă oferiți șansa să trăiți din nou o mare iubire.

© Sufletisme.ro