Ah, să nu-ți fie frică de plecarea ei. Acest ultim pas nu va fi decât închiderea unui cerc vicios. Să-ți fie frică de răceala ei, de transformarea pe care o va îmbrățișa: din femeia caldă și iubitoare de cândva nu va mai rămâne nimic. Să-ți fie frică să găsești o străină alături de tine.
Ea va pleca după ce se vor anula ultimele speranțe, după ce lupta de dragul unei relații trăite unilateral va fi epuizată. Va pleca să-și găsească fericirea în altă parte, în lumea ei, cu bucuriile și suferințele ei, fără a mai privi în urmă, pentru că în urmă va fi doar durere și regret.
Cum să trăiești alături de un indiferent? Sau alături de un om care nu te înțelege. Cum să nu-i poți spune despre dorințele tale, știind că te va privi amuzat de acele cuvinte? Cum să vrei mai mult, când nici acele emoții elementare nu mai există?
Retragerea în propria lume nu se întâmplă brusc, decât dacă actul trădării este mult prea puternic. În restul cazurilor, o femeie nu va fugi de responsabilități, nu va înceta să-ți ceară atitudine, să-ți spună despre lucrurile importante în această relație.
Pas cu pas, va căuta alte drumuri ale vieții, alte răspunsuri. Va ști că alături de ea nu este un partener de încredere. Va înțelege acest lucru, atunci când îi vei spune să nu mai vorbească despre nimicuri, pe când nimicurile erau piese din inima ei.
Va pleca, când limitele vor fi atinse. Acele limite invizibile, ale demnității, ale respectului de sine, ale curajului de a spune NU. Va înceta să mai spere, să mai aștepte o schimbare, un altfel de comportament. Nu vor fi decât promisiuni goale și cuvinte la fel de goale.
Va pleca, luând cu ea și ultima speranță
Ultima dorință, ultimul jurământ. Poate că va mai iubi, dar nu poți să faci din iubire un viitor stabil, dacă omului de alături nu-i pasă. Nu poți să avansezi la o nouă etapă, dacă și cea din prezent este distrusă de îndoieli, de tot mai multe întrebări fără răspuns.
Ea va pleca, fiind convinsă că aici nu mai este casa ei. Iar omul de lângă nu mai este persoana capabilă să-i ofere liniște și siguranță. Nu este bărbatul dispus să cedeze, să asculte, să vrea să construiască. Atunci, la ce bun acest efort interminabil?
Ea va pleca, mai hotărâtă ca niciodată. Tot ce se putea de spus s-a spus, tot ce mai avea rost s-a epuizat. A lupta, atât de mult a luptat pentru o cauză comună, pentru un viitor fericit, pentru o viață mai bună. Totuși, din acea iluzie de la început nu a mai rămas nimic.
Nu o vei mai putea întoarce. Toată relația a fost o șansă imensă: să demonstrezi, să convingi, să întorci un om lângă inima ta. Acum orice efort este imposibil, chiar dacă mai trăiești cu uimire această separare. Nu credeai că va pleca vreodată, știind câtă iubirea avea.
Dar iubirea nu va fi suficientă. Prezența ta nu a fost suficientă. Ea a plecat anume din acest motiv: prezența ta îi transmitea incertitudine, instabilitate, frică. Senzația de teamă nu are ce să caute într-o relație sănătoasă. La fel și dorința de a te detașa cât mai mult de ceea ce trăiești.
Ah, să-ți fie frică de tăcerea și de atitudinea ei rece. De indiferență și de lipsă de emoție. Pentru că asta și va însemna plecarea.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
