Nu credeai că e despre tine. Nu credeai că poți trăi o asemenea poveste. Aveai atât de multă încredere în tot ceea ce construiți în doi. Erai sigură că alături de acest om vei întâlni fiecare răsărit de soare. Aveați atât de multe lucruri în comun, atât de multe istorii de transformat în amintiri.
Lumea s-a prăbușit peste tine când ai înțeles că totul s-a sfârșit. Ai încetat să mai crezi în iubire, să mai speri că sentimente adevărate există. Cum să ai încredere în oameni, când omul care ți-a promis fericirea nu mai este în viața ta, în lumea ta.
În primul rând, nimic nu este veșnic. Îți va fi greu să accepți acest lucru, să poți merge mai departe cu acest gând. Dar este singura modalitate să faci față provocărilor acestei vieți. Este legitatea care ne înconjoară și ne definește. Dar anume această idee ne poate salva.
Știind cât de temporar este totul, putem învăța să prețuim omul de acum, experiența de acum. Această clipă, când îmbrățișăm un om drag, fără să ne gândim la alte fleacuri. Acest moment, când ținem de mână un întreg univers, fără să aștepăm alte revelații.
Nu suntem obișnuiți să trăim viața la viteză redusă. Mereu ne grăbim undeva, către alte povești și alți oameni, uitând că ceea ce avem acum nu este pentru totdeauna. Și atunci, construind amintiri, oare nu este mai frumos să știm că am rămas cea mai scumpă amintire pentru cineva?
Te vei întreba dacă este suficient. Dacă o simplă amintire poate înlocui prezența cuiva. Oare contează forma, sau intensitatea? Oare este mai important cât timp avem pe cineva alături, sau cât de mult am trăit în acel timp cât am fost împreună?
Oamenii pleacă, amintirile rămân
Și atunci, să nu-ți pară rău că nu mai există acea relație, acel sărut, acel dor. Trăiește cu recunoștință experiența, lecțiile învățate, felul în care te-au transformat cuvinte și îmbrățișări. Vei vedea cu alți ochi trecutul, vei putea accepta în mod diferit prezentul.
Nu este necesar să ștergi amintiri, pentru a face loc altora. Nu trebuie să regreți, pentru a putea da unei șansă unei noi iubiri. Lucrurile se așează exact cum trebuie, dacă lași loc pentru iertare, pentru recunoștință, pentru păreri de bine față de tot ce a fost.
Este firescă că o să doară. O să te întrebi de ce s-a întâmplat anume așa. De ce, dintre toate variantele posibile, s-a întâmplat să te distanțezi de un suflet bun. Vei suferi, iar această emoție va fi cea mai vie dovadă că a contat. Atunci, de ce să nu extinzi această valoare în timp.
De ce să vrei să te răzbuni, să dorești răul celuilalt. De ce să creezi dependențe bolnăvicioase. De ce să îmbrățișezi singurătatea, refuzând alte iubiri. De dragul timpului petrecut împreună, de dragul a ceea ce ai fost alături de acel om, fă lucrurile altfel.
Dacă îți este dor, trăiește dorul. Dacă vrei să aduci în față unele amintiri, fă asta. Simte, acceptă, treci prin tine și mergi mai departe. Frumusețea vieții se ascunde în clipele trecătoare, în săruturi care durează secunde și le ții minte o viață.
Nu te ascunde după iluzii, după măști. Trăiește omul, trăiește amintirea lui, dar lasă loc și pentru alți oameni, alte amintiri.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
