Când omul pe care l-ai iubit enorm devine un străin

Se întâmplă uneori… să lași, chiar dacă nu îți dorești acest lucru. Să uiți, chiar dacă pare imposibil. Să-i spui omului pe care îl iubeai enorm că este un străin. Se întâmplă să te atașezi atât de mult, dar totuși dinstanța dintre voi să fie atât de mare.

Ce faci atunci? Te lupți cu propria durere, uitând de prezent, uitând de tine, sau accepți acest moment al sorții. Îți spui că nu a fost să fie, că acest om nu te-a meritat, că dragostea ta este prea mare și sinceră pentru un profitor. Sau pur și simplu ești recunoascătoare că s-a întâmplat.

Nu de fiecare dată despărțirea este cauzată de comportamentul cuiva. Nu de fiecare dată ai dreptul să învinovățești sau să te consideri o victimă. Uneori viața îți demonstrează că nimic este întâmplător, dar și că nu poți controla toate lucrurile din jur.

Omul pe care l-ai iubit cu adevărat nu va putea deveni un străin și atât. O parte din el va rămâne în inima ta. Partea care te-a transformat, partea care te-a învățat lucruri frumoase, care ți-a spus cum arată dragostea, care a fost alături de tine în moment grele.

Omul pe care l-ai iubit, l-ai simțit și l-ai trăit așa cum numai tu ai îndrăznit să o faci. Ai cunoscut fericirea și durerea alături de el, speranța și dezamăgirea, nebunia și liniștea. Tocmai din aceste motive, trecând prin tine asemenea emoții puternice, nu vei putea uita tot.

Nici nu este cazul să uiți, să blochezi în tine acea parte sensibilă. Contează însă cum procedezi mai departe. Trăiești dependența sau regăsești libertatea? Îl implori să revină sau păstrezi respectul de sine? Ar fi minunat să trăiești acest pas ca o binecuvântare.

Ești recunoscătoare pentru vis, pentru sentimente, pentru amintiri

Îi ești recunoscătoare că nu ți-a rănit inima, nu te-a îndepărtat într-o manieră urâtă, nu te-a înșelat. Pur și simplu asta s-a întâmplat: drumurile a doi oameni s-au separat, valorile s-au schimbat, dorințele nu au mai fost la fel, nimic nu a mai fost la fel.

Iar partenerii nu au reușit să facă față acestor transformări. În timp, diferențele s-au amplificat. Omul care știa totul despre tine ajunge să nu te mai întrebe ce mai faci. Sufletul tău, căruia de fiecare dată îi era dor, acum poate uita să păstreze aproape.

Oamenii nu se despart din plictiseală, ci din certitudinea că totul va fi ca la început. Dar este imposibil să adaugi ani la o relație, dacă nu vezi continuitate. Dacă nu există investiție și angajament. Atunci când monotonia și detașarea se întâmplă constant, despărțirea este inevitabilă.

Ceva s-a pierdut pe drum. Tu îl mai iubești, el poate că te mai iubește, dar nu este suficient. Nu poți să alimentezi cu iubire o inimă care nu mai bate pentru doi. Sau, pe lângă iubire, mai e nevoie de comunicare corectă, de multe decizii corecte, de alegeri.

Să nu suferi, să nu trăiești cu disperare prezentul, spunându-ți că nu vei mai găsi la fel. Vei găsi un om potrivit ție, într-o zi banală, dar deloc întâmplător. Un om care în acele momente decisive va acționa diferit. Și tu vei acționa diferit. Atunci și deznodământul va fi altfel.

Învață să trăiești cu trecutul, să te bucuri de tot ce a fost, dar să înțelegi că tot ce este mai frumos și adevărat abia urmează.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: unsplash.com