Ce-l face pe un bărbat să se detașeze emoțional de femeia iubită? Ce-l provoacă să se îndrăgostească de altă femeie, fiind implicat într-o relație sau chiar căsnicie? Probabil e vorba de aceeași răcire a emoțiilor, de indiferență, de dorința de nou. Nu există nimic veșnic, dacă nu este întreținut, motivat.
Dacă acest bărbat a iubit (și poate că mai iubește) omul drag de alături, dacă conexiunea emoțională cu partenera a fost puternică la un moment dat, nu-i va fi atât de ușor să separe trecutul de prezent. E nevoie de motive serioase pentru a argumenta separarea.
Și totuși, aceste motive pot apărea. În primul rând, e vorba de legătura sentimentală, care poate crește sau poate dispărea în timp. Atunci când nu te mai bucuri de prezența celuilalt, când emoțiile devin seci, când acțiunile se transformă în automatisme, apare un spațiu al libertății.
Este o libertate incontrolabilă, supusă numeroaselor intervenții din exterior. Comparația devine un instrument de creare a argumentelor în defavoarea acestei relații. El vede alte roluri, alte feluri de a fi, alte lumi, alte povești, mai interesante sau pur și simplu diferite.
Emoția de bază lipsește, sau se ascunde după rutină, după plictiseală și monotonie. Totul de vine uniform, supus acelorași legități zilnice. Nu există explozia de sentimente, nu are loc schimbul de energie. Atunci această energie interioară este redirecționată.
De ce totuși acum? Pentru că acea gingășie, acea feminitate, acel farmec ascuns al femeii de alături nu mai este prezent. Sigur, această transformare poate fi la fel de ușor responsabilitatea lui. Dacă nu a investit timp, dacă nu a fost grijuliu cu ea, dacă nu și-a dorit la fel de mult să funcționeze totul.
Dacă nu a fost alături, femeia va deveni o umbră a omului fericit de cândva
Și totuși, dacă a fost? Dacă a rămas la fel de iubitor și atent la detalii? Există deci alte motive. Poate că nu se simte apreciat. Refuzul femeii de a vedea în bărbatul de alături un protetor, un cuceritor, un om bun îl transformă și pe el. Îl provoacă să se închidă în propria lume.
Acolo unde poveștile sunt la ele acasă. Acolo unde imaginația devine o realitate. Acolo unde gândul la cineva crește cu fiecare zi mai mult. El nu simte că este susținut, că intențiile sale nu sunt validate. Că, de multe ori, luptă de unul singur împotriva tuturor.
Este groaznic să te simți singur, având pe cineva alături. Atunci acest bărbat va descoperi o nouă pasiune, admirțaia față de o nouă femeie, dorința de a înâelege o nouă poveste, în speranța să fie la rândul său înțeles, acceptat, dorit cu adevărat.
Detașarea nu se întâmplă peste noapte. Poate că, în timp, această femeie îl respectă tot mai puțin. Poate că încrederea ei nu mai este la fel de vizibilă. Poate că energia nu mai are aceleași vibrații. Apare astfel un drum liber către improvizație.
Un bărbat nu se îndrăgostește de o femeie, ci de senzația pe care această femeie o transmite. Se atașează de șansa de a putea fi cuceritor din nou. Găsește nebunie și entuziasm în emoția pură pentru o persoană. Se redescoperă din nou curajos și nebun după cineva.
Soluția? Din nou, multă comunicare. Iluziile nu sunt potrivite, decât dacă reflectă un adevăr. În rest, ceea ce a fost construit în timp va dura cel mai mult, dacă este menținut de ambii parteneri.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
