Se îndrăgostise de Universul ei, de frumusețea sufletului, de cuvintele ei sincere. Găsise liniște și recunoștință alături de ea, credea că nu se vor despărți niciodată. Sentimentele erau reciproce, iubirea ei era atât de puternică.
Ea l-a convins să renunțe la egoism, să descopere bunătatea în inimă, să vrea să construiască. Ea l-a motivat în cele mai complicate momente, i-a fost alături atunci când toată lumea se îndepărtate. Ea îl cunoaștea atât de bine.
Dar acele intenții curate nu au fost suficiente. Pe lângă clipe fericite au existat și multe momente egoiste, mult orgoliu, multă frustrare și comportament toxic. El voia să aibă de fiecare dată dreptate, el voia să controleze lucrurile.
Știa că nu va fi părăsit, doar îl iubește atât de mult. Știa că va accepta lumea lui, doar s-a îndrăgostit de această lume. Însă lucrurile nu au evoluat în direcția potrivită. Ea a obosit să implore, să caute echilibru și a plecat.
Sau a plecat el, convins că va găsi alte emoții, în brațele altor femei. A refuzat să accepte compromisul, să renunțe la anumite comportamente, să se schimbe de dragul unei relații sănătoase. A vrut să fie un bărbat liber.
A crezut că în timp totul va trece, însă timpul l-a făcut să înțeleagă câteva lucruri importante, să descopere altă imagine a realității, să-și dea seama că tot efortul ei de atunci și toate cuvintele veneau din suflet.
Ea l-a iubit atât de mult
A trăit povestea lor, a trăit omul, a vrut să se atașeze de sufletul său fără a încerca să schimbe, să impună gesturi și emoții, să profite de statut sau momente sensibile. Pur și simplu a căutat să ofere tot ce are mai bun, de dragul lor.
I-a iubit întreaba lume, cu bune și cu rele. L-a iubit trist și supărat, furios și tăcut, entuziasmat și slab. Nu voia decât să i se răspundă cu încredere și afecțiune la acele gesturi, la empatie, la sinceritate și devotament.
Ea nu l-a trădat niciodată. Era sigur și atunci de fidelitatea ei, știa că nu poate să-l înșele, că sentimentele ei sunt adevărate, dar nu apreciase această realitate. Abia mai târziu, fiind trădat și folosit, a înțeles cât de mult contează devotamentul.
Ea nu a vrut să-l schimbe, să-i interpreteze cuvintele, să se joace cu inima lui, să-l critice sau să-l judece aiurea. Ea nu a încercat să-l acuze de ceva, nici chiar atunci când greșise. Îi vorbea mereu cu deschidere, cu blândețe, cu empatie.
El regretă că a lăsat în urmă o poveste în care a crezut cu adevărat, o poveste în care se regăsise și descoperise liniștea. Nu a apreciat la timp acel atașament, acea încredere, acele îmbrățișări, acel zâmbet, acea fericire trăită în doi.
Îi lipsește susținerea și afecțiunea ei, îi lipsesc cuvintele sincere, acea privire care alunga orice urmă de îndoială, acel optimism și acea energie, acele experiențe și acele planuri de viitor. Știe că totul putea fi diferit.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
