Câteva deprinderi care pot pune în mare pericol relația voastră

O relație nu merge de la sine. Acțiunile voastre, gesturile, cuvintele, până și tăcerea: toate vor influența evoluția relației, frumusețea sau caracterul ei bolnăvicios.

Sunt deprinderi care pot reduce cu mult durata de viață a relației, ba chiar o pot transforma într-un câmp de luptă, acolo unde ambii parteneri își manifestă caracterul egoist, acolo unde vor persista certurile și neînțelegerile.

Lipsa respectului reciproc va duce în mod automat la atacuri, la șantaj și învinuire. Un cuvânt nepotrivit spus de un partener va provoca un efect în lanț: celălalt va judeca și va fi defensiv, partenerul va protesta și va provoca certuri interminabile.

Este urât să vezi cum o simplă ceartă poate degenera într-un conflict permanent. Este la fel de urât să nu poți gestiona această ceartă, să nu poți găsi cuvintele potrivite, să vă îndepărteze fiecare gest.

Începi să simți că te sufoci. Odată cu efortul zadarnic de a găsi o soluție, te pierzi printre detalii. Uiți de tine, uiți de visurile și dorințele tale, uiți că întreaga ta lume nu se rotește doar în jurul său.

Devii o umbră a femeii fericite de cândva. El îți limitează intențiile, îți rupe din entuziasm, te face să te simți mică și lipsită de importanță. Este o senzație groaznică, să știi că, fiind alături de cineva, sufletul tău e pustiu.

Nu poți construi acolo unde nu se vrea asta

Acolo unde entuziasmul este repede oprit. Acolo unde sunt lacrimi și regrete. Deprinderea de a da vina pe celălalt este molipsitoare.

Nici nu remarci cum ajungi să fii acuzată de trădare, chiar dacă tu ai rolul de victimă în relație. Și într-un moment totul devine reciproc. Nu mai reziști și acuzi și tu, te folosești de toate instrumentele posibile.

Nu vă mai asumați statutul de partener. El a dispărut în timp, atunci când a apărut intenția egoistă de a te folosi de empatia celuilalt. Deprinderea de a pasa responsabilitatea anulează până și cea mai mică dorință de a schimba ceva.

Iată începutul sfârșitului. Un caz clasic de indiferență și îndepărtare. Totuși, ce-ar fi fost dacă acești oameni ar fi vorbim unul cu celălalt, unul despre celălalt? Ce-ar fi fost dacă empatia ar fi intervenit la fiecare nevoie a celuilalt? Ce-ar fi fost dacă ar fi cedat într-un moment de ceartă? Diferența e în lucruri aparent mici, dar atât de importante.

© Sufletisme.ro