S-ar părea că nimic nu poate anula un sentiment puternic. Totuși, unele cupluri ajung în pragul despărțirii, chiar dacă mai există iubire, chiar dacă mai există dorință.
În clipa aia de singurătate și gol, unii înțeleg cât de mult au contat toate acele „fleacuri”, toate mărunțișurile vieții, toate cuvintele spuse și nespuse.
De multe ori prăpastia dintre doi oameni nu apare brusc. E nevoie de ani de transformare, de răcire a emoțiilor, de schimbare a priorităților. În tot acest timp există mai puțină comunicare, mai puțină empatie, mai mult egoism, mai multe interese ascunse.
Și atunci prăpastia poate apărea oricând în față, iar voi o priviți cu indiferență, de parcă mereu ați așteptat-o.
Nu doar un cuvânt nepotrivit poate anula o emoție frumoasă, dar și felul în care reacționezi după ce ai spus acest cuvânt. Dacă îți pare rău, ai șansa să consolidezi încrederea între voi.
Dacă nu îți pasă, riști să nu-i pese nici partenerului. Astfel relația devine o „afacere”, unde faci orice să îți păstrezi avantajele și starea ta de bine. Dar lucrurile în cuplu nu funcționează astfel.
Orice refuz de a coopera înseamnă un pas înapoi. Orice lipsă de empatie reprezintă absența interesului față de acel om. Reacția lui va fi o reflecție amplificată a emoțiilor tale. Tu vei ignora, celălalt va ignora dublu. Tu vei acuza, celălalt va acuza înzecit.
Rezultatul? Un haos al sentimentelor și al priorităților în relație.
Iar acolo unde lipsește armonia, lipsește și acea rezervă la care poți apela atunci când unul sau ambii parteneri sunt instabili. Așa se ajunge la reținerea sentimentelor: de teamă, din cauza incertitudinii.
Nu mai vrei să oferi tot, testezi, pui la indoială orice cuvânt și orice acțiune. Atunci prăpastia capătă forme tot mai exacte. Să mergeți înainte din inerție nu este o soluție.
Nici să stați pe loc, așteptând momente mai bune. Nici să vă alimentați dintr-un trecut fericit. Fiecare cuplu își are metoda personală prin care depășește obstacole. Totuși, conștientizarea faptului că există o problemă (sau mai multe) ar fi un prim pas corect.
Marea noastră dragostea poate fi acea banală relație de la început, dacă am avea curajul să luptăm, să construim, să oferim. Marea noastră dragoste poate fi acel om aparent trecător prin viața noastră, dacă am face efortul să-i cunoaștem povestea, lumea, viața.
De aia este important să trecem de superficial și să ajungem la esență. Să cunoaște omul de lângă noi, să empatizăm cu el. Să ne deschidem lumea și nebunia. Să construim, atunci când alții cedează la primul obstacol.
Să oferim, atunci când alții sunt egoiști. Să ne gândim la acea fericire comună, la acea senzație de împlinire pe care o trăiești alături de un om drag. Și să iubim, să iubim cu adevărat.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
