Ne amestecăm visurile, gândurile și dorințele și din acest amalgam de emoții alegem ceea ce este mai aproape de sufletul nostru. Alegem visul pe care îl putem experimenta alături de un om drag, alegem dorința care ne poate transforma în zei.
Călătorim prin lumea altora, căutând partea de adevăr favorabilă adevărului nostru. Atunci suntem gata să oferim atât de mult, să devenim mai buni, de dragul unui vis în care credem.
Nu ne așteptăm să fim trădați, tocmai din acest motiv fenomenul este cu atât mai dureros. Trădarea însă are diferite fețe, uneori se manifestă după o perdea invizibilă și ajungem să acceptăm un final trist abia în ultima clipă. Până atunci oferim la fel de mult, iubim la fel de puternic, ne implicăm la fel de responabil, visăm la fel de real.
Indiferent de acel deznodământ, așteptăm un răspuns din partea omului în care investim timp, efort și emoție. Răspunsul există, fie sub formă de atașament și dovezi de încredere, fie sub formă de indiferență totală.
Mai există și un alt fenomen, cel al capacității partenerului de a ne transforma, de a ne supune unui exercițiu de reacție. Uneori reacția poate fi favorabilă relației, ajutându-ne să devenim mai buni, mai implicați, mai corecți.
Alteori zidul de încredere cade și dincolo de el partenerul găsește un om rătăcit, furios și răzvrătit în fața normalității. Atunci îți dai seama că ceva nu este în regulă. Oare așa arată dragostea? Oare schimbul de emoție într-o relație frumoasă are un rezultat atât de urât?
Știi prea bine că nu.
Dacă omul iubit trezește ce este mai rău în tine, ce rost are să mai fii alături de el? Care sunt emoțiile ce pot echilibra un deficit enorm de empatie? Cum să te apropii de sufletul său, știind că acolo vei găsi demonii tăi? Există o mare diferență între a trezi nebunia și a trezi ura din omul iubit.
Lipsa susținerii, a încrederii, o iubire seacă și condiționată, un gest egoist, un pas greșit, o trădare… toate aceste elemente te transformă, te duc în extreme, acolo unde știi că poți fi rău, la fel de egoist și la fel de indiferent. Ajungi să nu te mai recunoști. te întrebi: oare ai iubit cu adevărat acest om? L-ai iubit și poate că-l iubești la fel de mult, doar că toate resursele tale emoționale au alt scop: să demonstreze, să pună la zid, să dea replica.
Acolo unde este gelozie, egoism și durere, trebuie să existe și comunicare. Multă comunicare. Încerci să înțelegi de ce se întâmplă anumite lucruri, îl provoci pe partener să ajungă și el la anumite concluzii. Dacă există iubire, vor exista și răspunsuri, și schimbări de atitudine. Dacă nu, vor exista concluzii. Ambele soluții sunt mai potrivite decât suferința.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: freepik.com
