Este dificil pentru un bărbat să plece, dacă o parte din el încă mai trăiește relația, omul, amintirea. Dacă elementele care împletesc o relație devin greu de rupt, dacă detașarea este mai mult un chin decât o ușurare. Dacă tot ce a fost trăit până acum mai este atât de viu.
Există astfel de relații. Ea iubește, se implică, recunoaște această relație. El se implică, manifestă anumite emoții, dar știe că acea emoție puternică pe care o avea față de ea nu mai este la fel. Sau pur și simplu s-a stins, fără a putea reaprinde flacăra.
El totuși rămâne alături. Se prea poate ca sentimentul pe care îl trăiește să fie unul incert și atunci bărbatul decide să amâne momentul decisiv, să se convingă de ceea ce simte. Vrea să-și răspundă la câteva întrebări importante.
Sau pur și simplu îi este confortabil acolo, în acea relație. Sentimentele nu mai sunt atât de importante pentru el, respectiv factorul decisiv rămâne starea de bine, suma interacțiunilor cu femeia de alături, care dau un rezultat pozitiv.
Deprinderea, trecutul, fiecare rămășiță de emoție fericită își spun cuvântul în așa momente. Soluția de avarie rămâne să trăiască în continuare alături de ea, să o sprijine și să-i ofere liniștea de care are nevoie. Chiar dacă nu va trăi la fel de intens.
Chiar dacă acea casă nu va mai fi atât de sigură. Chiar dacă emoția nu va fi la fel de intensă. Nu, nu este vorba despre fiorii de început, despre deciziile de atunci, crude și lipsite de continuitate. Este o epuizare a tot ce s-a construit vreme de ani buni.
Nu pleacă pentru că există presiune
Presiune din partea familiei, presiune din partea prietenilor, din partea propriei conștiințe. Demnitatea, respectul pe care îl are față de femeie îl împiedică să facă gesturi extreme. Mai ales dacă știe că acest pas ar provoca un haos emoțional.
Sau poate că a analizat toate avantajele și dezavantajele și concluzia l-a dus în acest punct dificil. Nu există iubire, dar totuși există responsabilități comune. Nu există iubire, dar totuși ea are atât de multe calități. A rămas scheletul unei construcții odată frumoase, totuși încă rezistente.
Această stare de confuzie îl determină să paseze pe altă dată chestiunile emoționale. Știe că nu o iubește, dar sunt atât de mulți factori care îl țin pe loc. Sunt scopuri comune, de care depinde viitorul amândurora.
Și atunci imprevizibilul rămâne acolo, prezent între ei. Și poate că într-o zi va reveni iubirea în sufletul său. Sau poate că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Incertitudinea va plana deasupra ambilor, până unele deciizi vor fi luate definitiv.
Iubirea nu este un factor decisiv în aceste cazuri. Nu e vorba despre relații tipice, acolo unde fie se construiește, fie se repară, fie se despart doi oameni. Este formula unei relații care a ajuns într-un moment de răscruce, care poate transforma legătura dintre parteneri.
Îl poate convinge pe el că anume femeia de alături este cea potrivită. În timp, dispariția unui sentiment va duce la apariția altora: recunoștință, devotament, empatie, siguranță. Rămânând în relație, bărbatul își mai oferă o șansă, să schimbe tot ceea ce nu a fost schimbat până acum, să spună tot ce nu a fost spuns niciodată.
© Sufletisme.ro
