De ce este atât de dificil să-i iubim pe cei care nu se iubesc pe ei înșiși

Uneori e cu adevărat dificil să iubim pe cineva. Tentativele noastre de a ne exprima afecțiunea și admirația față de persoana aleasă se soldează adesea cu suspiciune sau neîncredere din partea ei. Nu primim aceeași emoție, aceeași implicare.

Încercăm să-i demonstrăm constant cât de mult ținem la ea, cât e de frumoasă și specială pentru noi, dar toate eforturile noastre parcă tot în van se duc. Această persoană continuă să se subestimeze pe ea însăși, dar și să contribuie la o dinamică nesănătoasă a relației noastre de cuplu.

Și atunci ne întrebăm ce facem greșit. De ce nu izbutim să zdrobim pereții către sufletul acestui om? De ce încă mai e atât de închis în propriile gânduri și viziuni și parcă le neglijează pe ale noastre? Ce fel de mesaj greșit îi transmitem?

Adevărul este, însă, că unele lucruri chiar nu țin de noi. Starea psiho-emoțională a partenerilor noștri nu este responsabilitatea noastră, așa cum starea noastră nu este responsabilitatea lor. Ne asumăm emoții care nu ne aparțin și greșim.

Dacă partenerul sau partenera noastră nu caută să lucreze cu propriile limite personale, traume și reacții, noi nu putem face această muncă în locul lor. Ceea ce putem face, în schimb, este să vorbim deschis despre ceea ce simțim și ceea ce ne problematizează.

E important să îi vorbim cu dragoste, nu cu critică, despre faptul că el/ea are de lucrat la capitolul iubire de sine. Că suntem îngrijorați de dezechilibrul lui/ei emoțional. Că noi înșine suferim de la incapacitatea lui/ei de acceptare a sinelui și menajare a afecțiunii, etc.

Că ne doare atunci când uită de propria persoană

După ce ne comunicăm deschis gândurile asupra acestui subiect, trebuie să ne și exprimăm dorința de a-i ajuta în procesul lor de vindecare și redobândire a iubirii de sine. Suntem cei alături de care împarte bucuria și tristețea, frica și curajul.

Făcând asta, o să-i îndrumăm către cea mai bună versiune a lor. Fără a-i împiedica să-și asume responsabilitatea pentru propria viață. O să le fim alături în momentele dificile și o să-i încurajăm. O să le explicăm de o mie de ori ce contează cu adevărat.

Vom fi acolo, ori de câte ori ajung să se vadă pe ei înșiși prin ochii noștri, plini de afecțiune, acceptare și dragoste autentică. Vom fi acolo, atunci când stima de sine va fi la pământ. Vom fi acolo, gata să alungăm atât de multe îndoieli.

Doar doi parteneri care se iubesc pe ei înșiși înainte de a-și iubi partenerul pot pretinde la o relație sănătoasă. În caz contrar, nu facem decât să consolidăm o codependență toxică, evitând astfel să ne trăim viața la potențialul ei maxim.

Riscăm să dublăm starea de suferință, suferind și pentru partener. Riscăm să ne pierdem pe amândoi, căutând să-l ajutăm pe celălalt, oferindu-o colacul de salvare, care oricum nu va ajuta prea mult timp. E nevoie de conștientizare și asumare.

E nevoie de o pregătire emoțională, înainte de a te implica într-o relație serioasă. Privește-te în oglindă și descoperă cine este omul din fața ta. O persoană cu caracter, cu stimă de sine, care se iubește și este gata să iubească sincer pe altcineva. Iată condiția unei eventuale relații fericite.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: freepik.com