Uneori suntem absolut conștienți de faptul că partenerul sau partenera noastră nu ne mai aduce încredere, inspirație sau respect. Simțim că relația în sine nu este demult una funcțională. Dar totuși alegem să rămânem acolo, să nu căutăm soluții și să nu punem capăt acestei surse de nefericire.
De ce facem asta, dacă pare a fi un lucru atât de irațional și incorect față de noi înșine?
Adevărul este că multora dintre noi le este pur și simplu frică să confrunte viața de sine stătător. Ne este frică de singurătate, de propria companie și de faptul că nu vom putea face față provocărilor care ne așteaptă în viitor. De aceea, alegem o poziție mai confortabilă.
Alegem să ne bazăm pe un partener care și-ar asuma responsabilitatea pentru stările noastre emoționale și pentru creșterea sau stagnarea noastră psihologică, intelectuală, financiară, etc.
Alegem să ne lăsăm înlănțuiți de o relație codependentă!
Dar de ce ne înspăimântă atât de mult această idee, dacă teoretic fiecare dintre noi ar trebui să fie o persoană autosuficientă ajungând la maturitate?
Ei bine, problema este că oamenii care continuă să rămână în relații codependente poate au ajuns la o maturitate biologică, dar nu și la una psiho-emoțională. Ei încă mai sunt guvernați de neîncrederea în propriile forțe și de convingeri toxice despre o viață incompletă fără partener/ă.
Care ar fi soluția pentru astfel de persoane?
Dobândirea încrederii în sine! Într-adevăr, fără această componentă fundamentală a personalității noastre nu putem trăi o viață autonomă și fericită. De aceea, e important să investim tot timpul și efortul posibil în căpătarea acesteia.
O putem face în cele mai diferite moduri. Începând de la a petrece mult timp în propria companie, învățând, relaxându-ne sau muncind asupra propriilor carențe emoționale și terminând cu eliminarea relațiilor toxice din viața noastră.
Lăsând în urmă oamenii care ne descurajează și petrecând timp de calitate cu noi înșine, ne putem elibera de demonii emoționali. Aceștia ne fac să credem că nu suntem suficient de buni. Că nu vom reuși să trăim o viață armonioasă de sine stătător. Că trebuie să ne agățăm de un oarecare altcineva, ca să fim fericiți.
© Sufletisme.ro
