Nu avem o resursă inepuizabilă de energie, suficientă pentru toată lumea. Nu putem împărți iubire, fără a înțelege cel puțin că are sens. Și atunci, în acel moment trist, dar important pentru sufletul nostru, când înțelegem că nu mai putem continua alături de cineva, să avem curajul să ne detașăm.
Iubirea nu este doar o definiție, un studiu de caz, o constatare a unei emoții. Este mai degrabă cumularea tuturor experiențelor trăite împreună, a felului de a fi, a intențiiilor și a angajamentului. Iar dacă nu mai există intenție și nici angajament, cum poate să-și facă loc iubirea în acea relație?
Nu poate. Pentru că prioritare vor fi conflictele apărute pe neașteptate, divergențele tot mai intense. Acele nopți albe, când te gândești dacă aici îți este locul și dacă acest om este persoana pe care o cunoșteai cândva. Concluziile de fiecare dată vor fi aceleași.
Amânarea unui deznodământ inevitabil este dăunătoare pentru ambii. Pentru tine, că nu-ți permiți să guști din libertatea vieții, din descătușarea inimii. Pentru partener, că-l ții departe de realitate, promițându-ți aiurea că vei iubi și pentru celălalt.
Nu va fi suficient. Această iubire este toxică, incompletă, ruptă de adevăr. Convingerea că nu vei mai primi niciodată afecțiune, că nu vei mai putea comunica deschis cu acel om trebuie să fie limita maximă a unor cedări, a unei amânări constante.
Iată de ce a spune „adio” nu este o greșeală, despre care îți tot spui că o vei regreta mai târziu. Este doar o continuare firească a tot ce s-a întâmplat între voi în ultimul timp. Sau, mai exact, a tot ce nu s-a întâmplat.
Nu poți avansa orbește la nesfârșit
Este un comportament toxic, lipsit de raționamente, dominat de emoții primare. Să presupunem că lași lucrurile să continue din inerție, așteptând ca prin minune o schimbare. Dar această schimbare nu mai vine. Omul de lângă tine este la fel de indiferent.
Atunci te învinovățești și mai mult. Îți asumi întreaga responsabilitate pentru o relație în care nu prea mai ai influență. Te lași dominată de un trecut sau de iluzia unui viitor frumos. Totuși, dacă partenerului pur și simplu nu-i pasă, puțin va conta efortul tău.
Tot ce poți să faci este să te detașezi emoțional de acest traseu complicat. Să îți asumi decizia și să mergi mai departe. Să îți permiți să respiri aerul libertății. Vei constata după puțin timp că aceasta a fost cea mai corectă decizie. Așa vei putea iubi din noi.
Nimeni nu este obligat să aibă un anumit sentiment pentru tine. Nimic nu îți garantează păstrarea acestui sentiment peste ani, când doi oameni vor fi schimbați, cu valori și atitudini diferite. Atunci, realitatea este elementul definitoriu al lucrurilor.
Nu nostalgia după trecut, nici visarea la un viitor diferit. Ce se întâmplă aici și acum? Ce simți acum? Ce simte celălalt? Ai suficiente motive să rămâi, sau mult mai multe motive să pleci? Ce poți face ca lucrurile să se schimbe? Ai suficientă putere să faci ceva?
Dacă concluzia este aceeași în toate situațiile, dacă conștientizezi că drumurile voastre nu mai merg în aceeași direcție, fă pasul decisiv. Iubește-te și respectă-ți timpul și sentimentele.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
