Atunci când în inima unei femei nu mai există loc pentru acel om, atunci când sufletul ei nu mai speră că se mai poate schimba ceva, atunci când totul devine o rutină obositoare, o suferință continuă, iubirea dispare și ea.
Poate că va ascunde acest adevăr dureros, va încerca să amâne un deznodământ trist, va rămâne alături din milă sau fiind forțată de anumite împrejurări. Dar în cuvintele și în gesturile ei va exista răspunsul: ea nu mai iubește.
Acea conexiune emoțională nu mai poate fi păstrată, acele îmbrățișări sincere nu mai pot fi oferite. Afecțiunea se pierde în trecut, gesturile empatice nu mai pot înlocui sentimentele care veneau din inimă. Ea știe că nu mai are rost.
De multe ori pur și simplu se retrage în propria lume, știind că nimic nu mai poate fi schimbat. Există o resemnare în toate, o liniște apăsătoare, o detașare de tot ce înseamnă necesitățile relației sau așteptările partenerului.
Îl privește cu indiferență, acea emoție care anulează orice intenție, orice manifestare pozitivă. Nu o mai interesează ce face, cu cine este, dacă se simte bine sau nu, dacă există planuri de viitor, dacă există o perspectivă.
Acele discuții care rezolvau toate problemele au dispărut, acele conversații sincere despre lucruri importante nu mai există. Ea nu mai găsește sens în cuvintele lui, îl consideră deja parte din trecut.
Nu mai există loc în inima ei pentru acest om
Fie se detașează total de lumea lor, fie reacționează egoist, diferit de comportamentul iubitor de până acum. Își permite să vină cu atât de multe pretenții, să-i reproșeze totul, să interpreteze lucrurile, să dea vina pe el.
Nu mai are acea deschidere față de ideile lui, nu mai vrea să-l susțină necondiționat, să-i spună acele cuvinte despre încredere și fidelitate. Pur și simplu nimic nu mai funcționează la fel, din moment ce motivația de a merge mai departe nu există.
În timp, apar alte lucruri mai importante de făcut, alți oameni mai speciali de cunoscut, alte priorități și alte gânduri. Nu își va bate joc de el, respectă povestea pe care au trăit-o împreună, dar nici nu se poate preface.
I se pare inutil să stea de vorbă cu el, știind că acele cuvinte vor suna sec. Crede că nu are rost să ofere afecțiune și să aibă grijă, din moment ce și-ar minți inima. Îl lasă să-și asume această relație, să fie el partenerul care demonstrează, luptă.
Ea nu mai vrea să lupte pentru o iluzie, să spere că va descoperi din nou un sentiment curat. S-a mințit prea mult că are rost, chiar dacă știa sigur că nu mai iubește, nu mai trăiește omul, nu-l mai consideră atât de aproape sufletului.
Într-o zi va avea curajul să spună adevărul, sau lucrurile pur și simplu vor ajunge într-un moment firesc al detașării.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
