Cum să trăiești trecutul și prezentul în același timp? Știi prea bine cum, din moment ce amintirile se amestecă cu emoțiile de acum. Știi prea bine cum, asociind orice lucru mărunt cu tot ce a fost cândva. Totul este aici, acum, viu și aproape.
Acest parfum era preferatul lui, această cămașă îi venea de minune, acest cuvânt îl spunea cel mai des. Sute și mii de mesaje din trecut îți acoperă rațiune, te provoacă să uiți cine ești cu adevărat și să trăiești, din nou și din nou, povestea de cândva.
Poți să repeți la infinit numele lui, că tot nu te-ai plictisi. Poți să lași deoparte momente importante, doar pentru a ajunge în acele locuri, doar pentru a intra în acele restaurante, doar pentru a merge pe acele străzi, unde erați fericiți odată.
Nu știi cum să elimini această dependență totală față de el. E firesc să nu știi, din moment ce nici nu vrei să elimini nimic. Te complaci cu acest statut de umbră, de purtător de amintiri. Te mulțumești și cu atât, știi că nu ai putea trăi fără asta.
Nu știi poate că aceste convingeri nu sunt decât iluzii ale unei povești paralele, create tot de tine, de dragul a ceea ce a fost cândva. Nu îți vine să crezi că s-a terminat, că nu mai poți fi aproape, deci singura soluție este să inventezi un scenariu în care nu suferi.
Nu știi poate că îți faci rău, atașându-te de o promisiune, făcută în fața oglinzii. „O să-l întorc înapoi, o să-l conving că doar alături de mine poate fi fericit.” Vrei să-l ai aproape și această dorință treptat își acaparează întreaga ființă.
Iluzii, iluzii, iluzii
În primul rând, nu trebuie să convingi pe nimeni, mai ales atunci când știi foarte clar poziția celuilalt. Apoi, cum să uiți de tine, de dragul cuiva? Cum să te iubești atât de puțin? Cum să uiți de lumea și fericirea ta? Oare viața te poate provoca atât de limitat?
Nu poți să faci asta, nu ai dreptul moral să-ți sacrifici libertatea de dragul unui vis compromis. Tot ce s-a întâmplat a fost parte din altă poveste. Erai altfel, alergând din urma lui. Erai altfel, sacrificând totul de dragul unei speranțe. Nimic mai amăgitor.
Detașează-te de trecut. Nu, nu ai face asta, pentru că sunt doar câteva cuvinte aruncate pe un ecran, pentru că nimeni nu înțelege ce simți cu adevărat, pentru că el este totul, pentru că el va fi totul. Îți alimentezi zilnic această convingere că ești singură împotriva tuturor.
Atunci detașează-te de propria imagine, de propria lume, de tine. Ai putea face asta? La un moment dat vei fi nevoită să faci o alegere, pur și simplu nu vei putea duce o viață povestea altcuiva. Atunci, la acea răscruce, vei descoperi că trecutul nu este decât o sumedenie de lecții.
Că oamenii din trecut s-au adăpostit cu aceste lecții în sufletul tău. Unii rănându-l, alții acoperindu-l cu flori. El poate că a provocat cea mai mare durere sufletului tău. Dar va exista un alt el, care va aduce în acest suflet cele mai frumoase flori.
Atunci, oare nu merită să lași loc pentru o nouă poveste, oare nu meriți un suflet plin de dragoste?
© Sufletisme.ro
