Nimic nu este veșnic. Doi oameni odată atât de apropiați pot deveni doi străini, emoțiile odată puternice se pot stinge în timp. Imprevizibilul devine previzibil atunci când anticipezi anumite gesturi, răspunsuri, reacții. Uneori nu vrei să crezi că nu se mai poate, te agăți de o șansă, apoi de încă una.
Apoi resemnarea devine o rutină și o manifestare vie a indiferenței. Totuși, te întrebi cum s-a ajuns în acest punct sec, cine este vinovatul, când a fost clipa aia de negare și de recunoaștere a eșecului. Iar răspunsurile sunt atât de neclare…
Se întâmplă ca mulți ani de amăgire să fie egali cu un moment de afirmare a demnității și încrederii în sine. În toți acești ani ai acceptat suficiente compromisuri, ai insistat să se întâmple ceva, ai cerut echilibru și iubire.
De multe ori nu ai fost înțeleasă, alteori nu ai reușit să transmiți corect un mesaj. Cert este că lumea voastră nu mai era atât de a voastră. Iar atunci când construiești ceva atât de fragil, nu te poți aștepta să dureze veșnic. Nu poți transforma o minciună în mod de viață.
Nu poți aduna puteri din nou și din nou, pentru a-ți promite că totul va fi diferit. Vei fi atunci o umbră a femeii fericite de cândva, el va fi departe de bărbatul de încredere pe care l-ai cunoscut. Nimic nu va aduce stabilitate, iar acest lucru va răni pe ambii.
Această construcție firavă are și o sursă sigură – propria iluzie.
Iluzia unei relații fericite, iluzia unui partener de încredere, iluzia unui viitor frumos: toate nu au făcut decât să amâne un deznodământ trist. Apoi, există și un alt indicator al unei relații eșuate: așteptările exagerate, fie că sunt ale tale sau ale partenerului.
Să trăiești cu așteptări înseamnă să proiectezi o lume paralelă, acolo unde partenerul este exact așa cum ți-l dorești, acolo unde iubirea este veșnică, fără a depune efort. Așteptările pot transforma în ruină până și cele mai puternice relații.
Este firesc să-ți dorești ceva de la relație și de la partener, este firesc să ceri și să oferi, dar nu confunda realitatea cu iluzia. Este firesc ca, într-o relație de durată, sentimentul să nu fie suficient. Sau, pe baza unor sentimente puternice, ar fi potrivit să urmeze dovezi de încredere
De respect reciproc, de susținere și empatie. Acolo unde doi oameni încetează să vrea să se cunoască, acolo unde doi oameni încetează să se asculte, viitorul este atât de nesigur. Parcă ai vrea să continui, dar în același timp nu ai motive.
Într-o zi îl privești pe omul de alături și te întrebi: ce cauți acolo? Nu va fi un moment revelator, nici dovada faptului că te-ai maturizat. Este o simplă matematică: există 0 relație minus încredere, minus comunicare, minus dorință de a construi.
Plus așteptări exagerate, plus propria iluzie… acest scenariu nu poate oferi un rezultat pozitiv. Nimic nu este veșnic. Doi oameni odată atât de apropiați pot deveni doi străini. Dar aceiași oameni se pot implica în relație.
Pot oferi și transmite emoție. Își pot apropia sufletele, prin cunoaștere și recunoștință. Pot lăsa deoparte tendințe egoiste. Pot fi atât de fericiți împreună.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
