Atunci când un bărbat înțelege cât de mult a iubit acea femeie, abia după ce a pierdut-o

Mulți dintre noi confundă iubirea adevărată cu perioada de îndrăgostire. Ne imaginăm că, odată ce găsim persoana potrivită, totul va rămâne pentru totdeauna. Tandrețea și atracția vor fi prezente în orice interacțiune de-a noastră. Ele nu vor lăsa loc îndoielilor și suferinței. Dar este un mare mit ideea asta.

Niciodată nu e ușor să iubești o altă persoană. Să ai puterea de a rezista perioadelor în care ea e deosebit de vulnerabilă. Să-i accepți partea imperfectă, umană. Să nu vrei să o schimbi. Chiar dacă am găsit persoana potrivită, nu ne putem baza întreaga relație pe visuri.

Pe fundamentul iluziei că totul se va mișca de la sine. Nimic nu se construiește fără muncă și dedicație. Dar foarte puțini dintre noi înțeleg acest lucru. Foarte puțini luptă până la urmă. Majoritatea aleg să plece atunci când sunt copleșiți de primele încercări.

Se lasă pradă dubiilor, crezând că dacă fluturașii de la început au dispărut, înseamnă că chimia și compatibilitatea pe care le-au experimentat inițial nu au fost decât o mare minciună. De aceea, ei pleacă fără să observe marele potențial pe care acea relație îl ascundea în sine pentru evoluția ambilor parteneri.

Adevărul este, însă, că dacă acea persoană a fost într-adevăr potrivită pentru noi, vom înțelege la un moment dat acest lucru. Inevitabil. Va fi dureros, pentru că ne vom da seama că noi înșine am fost obstacolul în calea spre o relație de cuplu frumoasă.

Noi înșine ne-am sabotat fericirea. Această revelație se întâmplă, de obicei, atunci când o persoană se maturizează în mod autentic. Ea mai trece prin câteva experiențe romantice eșuate și se confruntă cu un mare adevăr existențial: Nu există suflete pereche.

Există oameni compatibili

Ei sunt dispuși să muncească, pentru a crește împreună în cadrul unei relații. Dar nu putem înțelege acest lucru până nu ne lovim consecutiv de imperfecțiunea și vulnerabilitatea mai multor parteneri. Abia atunci realizăm că, printre toți acești oameni, probabil a existat acea persoană.

Alături de ea, chiar dacă era imperfectă, am putut rezona deosebit de mult. Care ne-a înțeles și a fost dispusă să muncească pentru conexiunea noastră. Dar am făcut o greșeală. Am pierdut-o. Cu siguranță nu e ușor să înțelegi și să procesezi acest lucru.

Să-ți dai seama că te-ai grăbit, că n-ai știut ce înseamnă iubirea adevărată și asta te-a costat prea mult. Dar nu trebuie să disperăm. Viața merge înainte. Acum, că am înțeles un lucru atât de important, deținem puterea de a nu face aceeași greșeală. De a fi mai empatici, mai chibzuiți și răbdători.

Orice suferință din iubire ne învață foarte multe despre propriile noastre cusururi și limite, îndemnându-ne să nu le judecăm nici pe cele ale celuilalt. Această acceptare de sine și compasiune reciprocă compun marele secret al iubirii adevărate.

Chiar dacă nu le deținem în măsură deplină din start, e important să le învățăm, să le exersăm alături de omul cu care suntem. Să cerem aceeași atitudine față de noi înșine. Doar așa vom putea trece peste pierderea emoțională pe care am trăit-o.

Să lăsăm în urmă o relație care încă mai avea șanse să înflorească. Doar așa vom putea iubi din nou.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: unsplash.com