Despărțirile nu de fiecare dată sunt definitive. Soarta, transformările prin care trece fiecare, alegerile pe care le face la un moment dat: toate pot influența un deznodământ stabilit zile sau ani în urmă. Totuși, uneori unele decizii sunt ireversibile, în pofida paftului că a existat sau încă mai există multă dragoste.
Nu poți judeca o femeie care a suferit enorm. Care a oferit tot ce avea mai bun, doar pentru a păstra acel om alături. A cedat, a transformat un sentiment pur în exerciții de dependență, creând un spațiu imaginar, acolo unde partenerul este zeu.
Dar nu a fost suficient. Lacrimile și întreg efortul nu au fost suficiente să oprească un personaj detașat de realitate. Indiferent și gata să lase această poveste de dragul alteia, mai interesantă. A ales cel mai ușor drum: cel al egosimului și al atitudinii superioare.
Timpul însă a trecut. Regretele și-au găsit rostul, gesturile s-au transformat în lecții ale vieții, atât de folositoare în momente dificile. Acea femeie a păstrat în ea întreaga durere. Apoi a decis să pună punct acelui chin. A îmbrățișat o altă lume, cea a libertății și a iubirii de sine.
A găsit curajul să meargă mai departe, să descopere noi drumuri, noi oameni, noi provocări. S-a convins încă o dată cât de îngust vedea atunci lucrurile și cât de inutil era sacrificiul. Întreaga lume devenea un imens spațiu al cunoașterii.
A evoluat spiritual. A dezvoltat o maturitate emoțională, capabilă să o păzească de oameni egoiști și reci. Nu a refuzat să experimenteze din nou, să guste din farmecul vieții. Și doar uneori își amintea cu regret de acel om. Știa că-l mai iubește.
Într-o zi, el a revenit în viața ei
I-a vorbit frumos și a rugat-o să se întoarcă alături de el. Îi era dor de toate momentele petrecute împreună, de felul ei de a fi. Dar în acei ochi ea nu a descoperit nimic care să-i trezească fiorii de altă dată. Chiar dacă mai păstra sentimente în inimă.
A conștientizat cât de diferite sunt drumurile lor. Regretele uneori sunt doar pentru a camufla un neajuns, un sentiment egoist, o iluzie. Acel bărbat de care se îndrăgostise cândva dispăruse. Sau invers, acea femeie naivă din trecut nu mai exista.
Ea nu se va întoarce. Viața i-a demonstrat că oamenii nu urmează decât propriul traseu orgolios, că măștile de multe ori sunt purtate ani întregi. I-a demonstrat și el același lucru, când, înțelegând că nu o va putea întoarce, a început să o critice.
I-a aruncat în față multe reproșuri. I-a replicat că femeia de acum, din fața lui, este suma lecțiilor sale. Că nu ar fi ajuns nicăieri dacă nu exista el, bărbatul complet. Ea nu i-a răspuns nimic, dar știa că fiecare cuvânt pune ziduri imense între ei.
Știa că a ales corect, chiar și înainte să-l întâlnească pe stradă. A ales să se prețuiască mai mult, să se respecte cu adevărat, să nu uite de propriile valori. A ales să privească înainte, dar să trăiască prezentul. Să se bucure de prezent, dar să nu uite de lecțiile de cândva.
Ea nu se va întoarce lângă acel bărbat. Sunt două povești diferite, spuse de doi oameni aflați în lumi diferite. Unul și-a regăsit libertatea, pofta de viață, celălalt încă mai trăiește în lumea sa egoistă.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
