Cine suntem noi să stabilim un termen de valabilitate iubirii, refuzând în același timp să fim purtători de dragoste? Cum să dorim mai mult, fără a aduce pace și bucurie în sufletul nostru, fără a fi pregătiți pentru un sentiment sacru, lipsit de interese ascunse?
Devenim responsabili pentru emoțiile noastre, dar și pentru emoțiile pe care le poartă cineva față de noi, din momentul în care drumurile se intersectează și dorința devine adevăr. Ne implicăm în relații, fără a ști cât de aducătoare de fericire sau periculoase sunt cuvintele pe care le vom spune, săruturile pe care le vom da, gesturile care vor însemna un început sau un sfârșit.
Relația în sine nu este un mecanism static. După un timp, fără a investi și fără a menține vie dorința, apare plictiseala, apare intenția de a compara și a analiza mai mult decât este permis.
Partenerul nu mai este același om, afirmăm acest lucru pentru a completa un cerc al neîncrederii, fără a ne da seama că astfel facem un pas înapoi, recunoscându-ne indirect lașitatea.
Suntem vulnerabili în fața schimbărilor. Dar până și dragostea față de cineva este schimbătoare, flexibilă, ancorată de realitatea vieții. Refuzând să acceptăm acest lucru, continuăm să dăm vina pe omul de alături. Acoperim cu o perdea invizibilă antipatia, indiferența și chiar dezgustul. Dar perdeaua până la urmă cade și atunci rămânem sinceri și atât de străini unul în fața celuilalt.
Nimeni nu poate ști cât va dura dragostea.
E posibil și după câteva luni să știm că nimic nu mai apropie. Putem reduce cu mult acești trei ani, atunci când prezentul a devenit o povară. Atunci când ambii priviți cu indiferență spre viitor.
Când nu mai este dorință, nici pasiune, nici forța de a merge mai departe. Privești ochii omului de alături și citești acolo oboseala de a fi alături.
În același timp, putem extinde la infinit acest termen lipsit de importanță, dacă vom începe să construim având atitudinea corectă. Descoperim relația ca fiind o importantă piesă a vieții, de care avem grijă și pe care o păstrăm aproape de sufletul nostru. Oferi și primești, ești iubit și iubești, treci cu seninătate peste încercări și te apropii cu încredere de inima celuilalt.
Poate că dragostea are un termen fix până în clipa când nu întâlnești pe cineva alături de care timpul să nu mai conteze. Mai mult decât atât, ești gata în tot acest timp nu doar să accepți omul, ci și să-l înțelegi. Să descoperi care sunt fricile și motivele sale de bucurie. Să stai de vorbă cu el, de fiecare dată când sufletul te cheamă aproape.
Acest lucru înseamnă să construiești un fundament spiritual, fără de care nimic nu poate fi de durată. Înseamnă să știi cine este omul de alături astăzi și după ani buni. Atunci nu-ți va mai fi teamă că ai putea pierde. Atunci vei construi și vei iubi, vei fi aproape și vei iubi, vei păstra în inimă și vei iubi.
© Sufletisme.ro
