Nu este atât de ușor să pleci, atunci când atât de multe lucruri te leagă de un om. De fapt, plecarea este firesc să devină o ultimă acțiune, când nimic nu se mai poate schimba, repara, modifica. Când tot ce se avea de spus s-a spus, cînt toată fericirea s-a consumat.
Uneori însă, plecarea devine un fenomen consumat înainte de procesul tehnic al despărțirii. Vrei să apropii, dar nu ai instrumentele necesare, permisiunea morală și emoțională. Vrei să construiești, dar nimeni nu ți-a spus cum să o faci de una singură.
Încet și sigur, te retragi în propria lume, așteptând deznodământul. Sau înfrunți teama și, convinsă de corectitudinea acțiunii, deschizi larg ușa libertății. Mai târziu, revizuind întreaga poveste, îți explici motivul acestei rupturi. Sau motivele. Înțelegi că o femeie niciodată nu pleacă pur și simplu.
Pleacă atunci când nu mai are rost. Și-a asumat un rol trist în această poveste, rolul de victimă. Sau rolul de personaj secundar. Nimic nu doare mai mult decât conștientizarea incapacității de a schimba ceva. Vrei să fie altfel, vrei să construiești, dar nu ai cu cine.
Pleacă atunci când orice formă de emoție s-a epuizat în totalitate. Lipsită de acest suport constant, o relație se stinge, iar partenerii implicați în această relație nu mai găsesc argumente să continue. Se întâmplă ca demonstrația de pasivitate să fie unilaterală și atunci e cu atât mai greu.
O femeie pleacă atunci când gesturile, cuvintele, dorințele și scopurile ei sunt nimicite înainte de a-și asigura dreptul la existență. Când el contează mai mult, când timpul și libertatea lui contează mai mult, când visurile ei nu mai au șansa să fie înțelese.
Trăiești alături de un om și te doare
A avea un partener indiferent este mai grav decât a avea un partener care declară fățiș că nu mai iubește. Cel puțin în ultimul caz știi sigur care este următorul pas, în timp ce indifertenței poți să-i găsești diferite motive: poate tu ești vinovată, poate așa este el, poate că totul se va schimba.
O femeie pleacă atunci când compromisurile, amânările, asumarea a numeroase evenimente cedează în fața rațiunii. Iar rațiunea declară scurt: ești într-o relație toxică și pasul următor e părăsirea acestei relații. Pur și simplu nu se mai poate continua.
S-ar putea să iubească la fel de mult, s-ar putea să se răzgândească de zeci și sute de ori, însă decizia finală este definitivă și drumul înapoi de negăsit. Înainte de acest ultim pas în afara cercului încrederii a existat luptă, disperare, convingere, implorare chiar.
O femeie pleacă atunci când afecțiunea devine o luptă, viața în doi o tentativă eșuată a gândului că se mai poate și fiecare pas făcut nu face decât să confirme acest lucru. Este inutil să mimezi fericirea. Este în zadar să te prefaci un om împlinit, atunci când nu este așa.
Uneori însă plecarea nu își are o explicație. Sau cel puțin explicația nu este acceptată de ambele părți. Atunci fiecare își ia o parte din lumea celuilalt, sperând că următorul schimb de universuri va fi altfel: fără drame, sincer, rămânând alături pentru totdeuna.
Plecarea este o ultimă soluție. Până atunci, dacă ambii parteneri își doresc să rămînă împreună, au toate șansele să regăsească fericirea de a fi împreună.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
