Nu vei ști niciodată când vine clipa aia plină de indiferență și nepotrivire, după care toată dragostea ta pentru acel om se risipește ca un nor de fum. Probabil nici nu îți vei dori să treci prin asta, să suferi și să îți dorești să nu fi cunoscut omul care până nu demult era totul.
Dar timpul este schimbător, odată cu el se schimbă și oamenii. Ajungi să nu recunoști persoana de lângă tine. Gesturile și cuvintele lui îți par străine, atingerile nu îți mai provoacă emoții. Ai vrut totul sau nimic. Au rămas doar umbrele triste ale unei relații.
Te vei îndepărta de el atunci când nu vei mai găsi motive să investești, să cedezi uneori, să oferi. Când nu vei descoperi decât indiferență: o zi, două zile, o lună, două luni. Repetiția nu este o necesitate în acest caz și nici nu favorizează îmbunătățirea relației.
Lucrurile care nu se trăiesc se consuma rapid și ajungi să construiești din rezerve, apoi cu ultimele puteri, apoi din inerție, apoi te întrebi la ce bun să mai faci asta. Te așezi resemnată și aștepți un gest, un cât de mic gest din partea lui că vrea o schimbare.
Dar schimbarea nu vine. Dimpotrivă, vin reproșuri și manifestări egoiste. Vin seri întregi dominate de tăcere. Vin întrebări după care nu urmează răspunsuri. Privești în ochi acest om și nu știi ce să citești. Nu simți pulsul relației, nu simți că și el își dorește o schimbare.
Ajungi într-un punct negru, unde nu mai este empatie, nu mai este grija față de celălalt, nu este dorința de a fi mai bun, mai atent, mai responsabil. Înaintezi fără a avea un plan, un scop, o viziune față de viitor. Pentru că, în acel viitor, nu mai sunteți voi.
Nu găsești decât necunoscut
Te sperie atât de mult acest necunoscut. Ai vrea să revină acele zile pline de claritate, de frumos și entuziasm. Zilele în care vă furișați de întreaga lume și vă aruncați în lumea voastră. Ele însă nu mai sunt. Nu este loc de surprize, de nebunie, de aventură.
Atunci vine și acel moment trist, când te întrebi ce mai cauți alături de el. Nu te încumeți să pleci, nu poți să pleci, după tot ce ai oferit și cât ai investit. Dar îndoielile cresc, presiunea crește, incertitudinea devine un fenomen trăit zilnic.
Șansele să revină starea de bine în relație sunt nule. El te privește cu răceală, îți taie pofta de viață, anulează tot ce poate deveni special. Discuțiile devin tot mai seci, planurile de viitor pur și simplu nu mai există, angajamentul a fost eliminat.
Nu, nu există o formulă prin care un om drag devine străin. Acțiunile și cuvintele spuse de voi influențează enorm tot ce se întâmplă în relație. Poate fi vorba despre incompatibilitate. Poate fi vorba despre etape diferite de maturitate emoțională.
Poate fi vorba despre interese diferite sau o schimbare enormă în propria viață. Cert este că lucrurile nespuse se transformă în tăcere. Tăcerea formează prăpăstii în relații. Sunt unele prăpăstii peste care nu mai poți să treci.
Atunci începi să vezi omul de alături drept un indiferent, un naiv sau un egoist. Un străin.
© Sufletisme.ro
