Cât poate simula o femeie fericirea alături de un bărbat?

În orice cuplu există momente care sperie. Parcă nimic nu mai merge, parcă cel puțin unul dintre parteneri nu mai e la fel. Parcă nici sentimentele nu mai sunt aceleași. Totul se simte greșit, deși aparent nu s-a schimbat nimic din metodologia dragostei voastre. Viziunile par a merge paralel, iar omul de alături devine un străin alături de care motivația și energia ta feminină se stinge gradual.

E un fel de oboseală și de lipsă de entuziasm care te încearcă și pe care, neștiind cum să o gestionezi, o ignori. O zi, o lună, un an. Ai experimentat fericirea alături de partenerul tău? Este cu atât mai greu să recunoști pentru tine că e posibil ca magia să fi expirat. Dacă nu ai experimentat-o, e posibil să  nu înțelegi dacă ceea ce simți e o normalitate a unui cuplu sau dacă e cazul să faci o schimbare.

Multe femei refuză să accepte realitatea și trăiesc în negare.

Îmbracă un rol zilnic în care exersează fericirea (de odinioară). Doar că zâmbetul le este forțat. Determinarea le vine din ambiția de a nu pierde ce au și nu dintr-o cauză naturală – iubirea. Se sforțează in societate, în familie și în intimitatea cuplului. Iar singurătatea și-o petrec în lacrimi.

De ce ar simula o femeie fericirea și împlinirea alături de un bărbat? Pentru că îi este frică de eșec. Poate că stimulii vin din exterior – societatea care face ca o femeie singură să se simtă vulnerabilă și discriminată, copiii (dacă sunt) care au nevoie de o familie fericită pentru a crește persoane integre și echilibrate; rudele care te vor blama că nu știi să păstrezi, să fii constantă și vor face din viața ta un subiect de bârfă, etc.

Anturajul, prin potențialele lor reacții, te încurajează să crezi că nefericirea nu este un motiv de despărțire pentru o femeie respectabilă. Nefericirea fără cauză penală e subiect de divorț doar pentru ingrate și femei ușoare. Reminiscențe tradiționaliste care subminează omul ca individualitate.

Pentru cele care aleg să trăiască cu nefericirea drumul le este sentința. Nefericirea cronică devine acută și lasă traume. Nu te poți ascunde după un rol prea mult timp. Vei izbucni când vei înțelege că povestea ta e mai importantă decât cea pe care te încăpățânezi să o susții. Când durerea ta va striga mai grav decât vocea celor din jur. Vei avea remușcarea că te-ai mulțumit cu prea puțin și că nu ți-ai negociat așteptările din start.

Unele dintre noi își resetează viața, dar păstrează din aparențe.

Trăiesc o viață dublă și se alimentează din una pentru a supravețui în cealaltă. Altele decid să rupă fila de tot și o iau de la început departe de tot ce le era familiar până atunci. Altele decid să schimbe regulile și luptă tot restul vieții pentru a aduna bucăți mici de fericire alături de același partener. Fiecare dintre ele este o eroină, pentru că nici un drum nu este ușor atunci când ai de construit pe ruine.

Multe dintre noi însă dau mâinile în jos și decid să lase viața să le poarte pe cursul ei. Cu zâmbetul umil, cu speranța ascunsă că poate mâine va fi o zi mai bună. Sau că vor găsi un nou motiv pentru care să continue drumul, dispuse să aștepte ceea ce nu va veni nicicând dacă nu o chemi – fericirea.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: freepik.com