Nimeni nu a spus că va fi ușor. Nimeni nu a promis o relație ideală, doar cu emoții pozitive și intenții bune. Poate că anume amalgamul de sentimente contradictorii, de transformări și diferențe face ca o relație să-și păstreze energia și doza de nebunie.
Poate că doi oameni, dispuși să cedeze, să asculte, să depășească greutăți și neajunsuri, își formează o lume a lor, diferită de lume altora, dar atât de aproape de sufletul lor. Singura condiție ca acest lucru să rămână valabil este conectarea acestor doi oameni.
Să rămâi conectat în permanență la nevoile și dorințele celuilalt și să știi că intenția este reciprocă: iată cea mai mare provocare a cuplurilor. Să știi că acel zâmbet fugar ascunde o supărare și să poți alunga supărarea. Să înțelegă că tăcerea este și ea un răspuns.
Să vrei să cunoști mai mult despre celălalt și să o faci în fiecare zi, prin discuții, multe discuții, prin întrebări incomode, prin apropiere și recunoștință. Să depășești propriile frici, reumușcări, dureri din trecut și să-i permiți celuilalt să-ți îmbrățișeze lumea.
Este atât de complicat acest proces. S-ar putea să vă pierdeți pe drum, uitând de adevărata esență a dragostei, uitând cine este de fapt alături. S-ar putea totuși să păstrați lumina aprinsă în casa adevărului, să găsiți metode de conectare, de acceptare.
Cel mai important este să nu manifești intenții egoiste, folosindu-te de slăbiciunile celuilalt. Să nu transformi cunoașterea într-o demonstrație posesivă. Lasă sufletul să rămână deschis, lasă inima să bată cu aceași putere, lasă acele întrebări incomode să ofere soluții.
Lasă omul de alături să fie el însuși
Fii alături, pur și simplu fii alături. Nu pentru că așa trebuie, ci pentru că asta simți. Știi cât de important este acest om pentru tine, vrei să-l ajuți, să fii aproape în momentele lui triste, dar și fericite. Nu-ți este teamă de necunsocut, de incertitudine, de nimic.
Ești atentă la schimbările de comportament și atitudine ale lui. Dacă vrea să îți spună ceva, dacă simți că ester important să asculți mesajul său, asta faci. Asculți și înțelegi ce se întâmplă, înțelegi care sunt nevoile lui, ignorate sau pasate pe loc secundar.
Nu-ți vei spune „și mâine este o zi, și mâine pot să stau de vorbă cu el, să întreb, să clarific lucrurile”. Această zi de mâine ar putea să devină ușor poimâine, apoi săptămâna viitoare, apoi începutul lunii, apoi niciodată. Ești aici și acum, există probleme și situații aici și acum.
Nu există pauze, acolo unde există o conexiune strânsă între doi oameni. Nu poți să vrei azi să oferi iubirea ta și mâine să spui că nu poți. Da, probabil că și tu vei avea stări diferite, pe care partenerul le va înțelege, dar acest lucru cu nimic nu anulează asumarea în relație.
Angajamentul este cel care păstrează în mod rațional dorința de conectare. Asumarea a ceea ce se întâmplă, a schimbărilor care au loc permit ambilor parteneri să fie acolo, să manifeste interes, să intervină de fiecare dată când este nevoie.
Trăiește omul de alături, trăiește relația, trăiește schimbarea, trăiește iubirea.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
