Acceptarea – secretul unei relații de succes
Să ne iubim partenerii, cu bune și cu rele. Asta ni se spune din clipa în care ne angajăm într-o relație responsabilă, pe termen lung. Dar chiar și cele mai îndrăgostite cupluri ajung să se certe și să găsească diferențele care să-i țină în tensiune, supărați și neînțeleși. De ce se întâmplă acest lucru? De ce pe măsură ce trece timpul unele cupluri sunt tot mai puțin dispuse să se accepte reciproc, în timp ce altele devin tot mai sudate?
Cheia unei relații reușite este acceptarea. Dar pentru majoritatea oamenilor ea se asociază cu un comportament văzut din exterior. Maria acceptă ca Mihai să meargă după serviciu la fotbal. Mihai acceptă ca Maria să-și petreacă duminicile cu prietenele. Și totuși, Maria și Mihai se ceartă tot mai des pe aceste subiecte și simt ambii cum răbdarea li se termină, iar soluții nu se găsesc.
În cuplul vecin, Andra și Dan se confruntă cu aceeași situație. Doar că deznodământul este altul – fiecare dintre ei, deși nu agreau inițial comportamentul celuilalt, se încurajează reciproc și chiar se admiră unul pe altul. Nu se ceartă niciodată pe aceste subiecte și sunt relaxați în privința lor.
Falsă acceptare?
Unde greșesc Maria și Mihai? De ce felul lor de a se accepta unul pe celălalt eșuează? Este simplu. Ambii sunt subiectul și obiectul falsei acceptări – motivul nr. 1 pentru care doi parteneri ajung să nu mai poată convețui unul lângă celălalt. Falsa acceptare este tolerarea unui comportament și nicidecum acceptarea acestuia.
Ce înseamnă a tolera un comportament?
Înseamnă că ești dispus să-l lași să se manifeste, chiar dacă el îți provoacă o stare de nemulțumire, de neliniște, de disconfort, de supărare. Maria nu-i interzice lui Mihai să meargă la fotbal, dar în timp ce el se află cu băieții pe teren, ea este plină de supărare, pentru că consideră că este lipsită de atenția lui sau este nemulțumită că Mihai nu-și organizează corect timpul, etc.
Din momentul în care doi oameni încep să își tolereze unii altora comportamentele, ele vor umple paharul în timp și totul va culmina cu o mare ruptură. Din păcate, oamenii au o limită la toleranță. Iar odată ce se umple acest pahar se instalează și starea de nefericire, de disperare. De aici și vine ideea de incompatibilitate.
Ce înseamnă a accepta un comportament?
Când accepți un comportament, înțelegi că partenerul tău este un om complex. Pe lângă lucrurile care îți plac, sunt și lucruri cu care nu neapărat empatizezi. Dar nu le vezi ca pe niște obstacole, ci ca pe niște diferențe de respectat.
În al doilea rând, atunci când accepți un comportament, acest lucru nu îți aduce o stare proastă. Andra, partenera din cuplul 2, este relaxată și vede în pasiunea lui Dan pentru fotbal o investiție în pasiunea sa și în starea sa generală de bine. Pentru acceptare, e nevoie și de respect pentru individualitatea partenerului/partenerei tale.
În al treilea rând, acceptarea este o stare neutră, care în timp se poate transforma în apreciere, admirație pentru partener. De exemplu, dacă partenerul tău este dezorganizat, ai putea aprecia felul lui relaxat și spontan prin care își trăiește viața. Pe când tolerarea este o stare din start negativă, care, cumulându-se în timp, se va transforma într-o catastrofă pentru relația voastră.
În plus, gândește-te că de fiecare dată când tu observi un neajuns, partenerul tău este la polul opus văzând neajunsul pe partea ta. De ex., dacă tu ești o persoană foarte calculată și ai un partener cheltuitor, în timp ce tu îi vei reproșa acest aspect, el îți va reproșa că ești prea încordată. Dacă tot dreptatea e undeva pe la mijloc, de ce să nu ne acceptăm?
Dragostea e o alegere, nu o întâmplare.
Accepți doar atunci când îți cunoști partenerul, când îi înțelegi nevoile, când nu ești excesiv de critic/ă, când nu te enervezi de la fleacuri, când știi să vezi partea bună a oricărui neajuns, când știi că momentele voastre bune sunt mult mai multe și mai importante decât cele nereușite și când ai încredere în viitorul vostru. Tot astfel poți testa și dacă tu ești acceptat/ă sau nu în relația ta.
Dar ce facem când sesizăm că în relația actuală, ambii tolerăm mai mult decât acceptăm? O cale ar fi să ne declarăm incompatibili și să dăm mâinile în jos. O altă cale este să transformăm tolerarea în acceptare, analizând fiecare comportament tolerat, găsindu-i cauzele, înțelegându-le și potolindu-ne în dorința de a schimba pe cineva după bunul plac.
Cel mai important de reținut este că acceptarea nu vine din datorie, ci din dorința de a fi alături de cineva. Dacă aceasta lipsește și vei apela la simțul datoriei de mamă, soție, fică, etc., ca să menții o relație, vei merge și mai departe pe drumul toleranței. Doar tu știi cel mai bine care este drumul potrivit pentru voi doi!
Gând bun.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: freepik.com
