Cum este omul care în realitate nu te iubește

Te doare să știi că omul pe care îl credeai cel mai aproape de sufletul tău este atât de distant. Te doare atunci când înțelegi că nu e de vină soarta, nici anii ce au trecut, nici unele cuvinte rostite aiurea. Nu sunt de vină alții, nici felul de a fi al lor.

Există o banală absență a celei mai importante emoții. Există un fel de a fi care construiește un zid de nepătruns între voi. Există ziua când, anulând și ultima picătură de speranță, ajungi la o singură concluzie: omul de alături nu te iubește și poate că nu te-a iubit vreodată.

Omul care nu te iubește nu se ascunde sub măști de neînțeles. Sau, chiar de ar încerca acest lucru, nu va reuși să ascundă și emoția primară. Acea descoperire de sine, acel autentic exprimat în gesturi și dovezi de  atașament, în toate gesturile specifice lui.

Vei ști după felul în care refuză să te privească în ochi, atunci când îl provoci să fie sincer. Vei ști asta încercând să-l întrebi despre propria sa lume, despre prieteni și visuri, despre dorințe și trecut, fără a-l simți acolo, gata să-ți spună despre toate.

Veți trece unul pe lângă celălalt și de fiecare dată schimbul de emoție va fi o povară, o suferință, un fel de a îndepărta. Vei privi în ochi și vei găsi goliciunea mesajului, nimic de comentat, nimic de explicat. Atunci când acest „nimic” este dominant, totul se năruie.

Lipsa de iubire îl transformă pe om. Îl face mic sau indiferent în fața realității. Îl supune unui test al timpului pe care sigur nu-l va trece cu brio. Va merge pe un drum periculos, la finalul căruia, resemnat, va recunoaște ceea ce ascundea de mult timp.

Atunci să nu te recunoști înfrântă.

Să nu echivalezi acel om cu întreaga lume, refuzând orice schimb de emoție și de energie. Retrage-te din povestea care nu ți-a îmbrățișat iubirea, adună-ți visele toate și păstrează-le în inima ta. Într-o zi, inima ta va bate din nou pentru un om drag și atunci povestea va fi mai frumoasă ca oricând.

Nu regreta un moment consumat, chiar dacă îl vei mai păstra în suflet. Unii oameni nu-și potrivesc dorințele, așteptările, liniștea sau nebunia și este firesc asta. Nu este firesc să porți cu tine o emoție, știind că în timp s-a transformat în lanțuri care te țin pe loc.

Ai curajul să te iubești mai mult, să te accepți mai mult, să-ți oferi mai multă libertate. Păstrează în tine felul conștient de a separa răul de bine, atitudinea corectă de cea greșită, omul frumos la suflet de un indiferent. Te va ajuta să oprești un sacrificiu inutil la timpul potrivit.

Timpul îți va oferi răspunsuri. Până atunci, fii sinceră cu tine, crede în tine, investește în tine. Ești cel mai bun prieten al tău, ești firul de lumină al vieții tale. Ești speranța pe care ți-o oferi în fiecare dimineață, atunci când te privești în oglindă.

Fii sigură că într-o zi, astăzi sau peste câțiva ani, cineva își va purta pașii pe drumul tău. Va găsi atât de apropiate poveștile voastre, va dori să te asculte și să-ți spună despre orice. Alături de el vei fi liberă și fericită, veți trăi iubirea firesc și cu seninătate.

Te va privi în ochi și vei găsi acolo dragoste, multă dragoste.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: unsplash.com