Viața este un ciclu constant de lecții. Trecem prin sute și sute de experiențe care ne marchează, ne educă, ne traumatizează, dar care, până la urmă – ne apropie de cine suntem cu adevărat. Cât de mult nu ne-am dori, nu putem pune capăt acestor lecții.
Ele vin peste noi atunci când avem nevoie de ele cel mai mult. Chiar dacă lucrurile par de fapt să se prăbușească și noi simțim că nu mai facem față încercărilor, totul e spre binele nostru.
Această legitate universală trebuie reținută și venerată.
Există, totuși, un element important în tot acest scenariu asupra căruia deținem control total – conștiinciozitatea noastră!
Putem trece prin anumite lecții și ne putem debarasa de anumite probleme. Acestea par să ne bântuie necontenit viața, mult mai rapid decât suntem obișnuiți să o facem.
Asta se poate întâmpla, devenind mai conștienți de noi înșine; de comportamentele, convingerile, alegerile și ambianța noastră. Dacă nu căutăm să înțelegem rădăcina lucrurilor și alegem să ne tratăm cu ignoranță propria soartă, vom fi urmăriți de aceeași problemă (lecție) la nesfârșit.
Ea ne va lovi din nou și din nou până nu mai putem să o neglijăm și ajungem să luăm atitudine. Dar am putea pierde prea multe lucruri, trezindu-ne prea târziu, ca să facem schimbarea.
E timpul să ne detașăm de acest ciclu de nenorociri. E timpul să ne punem întrebări despre tot ce e viața și despre tot ce suntem noi în ea. E timpul să ne construim o existență conștiincioasă, plăcută și plină de creștere spirituală.
Doar așa ne vom putea vindeca cu adevărat de vocile toxice ale trecutului. Doar așa vom putea găsi în sfârșit drumul spre tezaurul din sufletul nostru.
© Sufletisme.ro
