Iubirea și respectul de sine: iată cu ce este firesc să înceapă orice tentativă de a găsi un potențial partener. În caz contrar, riști să te pierzi în dorințele și visurile lui, să trăiești o poveste paralelă, departe de realitatea la care sperai atât de mult timp.
Să presupunem că găsești un om bun, apropiat sufletului tău. Dar în inima ta este durere și suferință. Nu ai reușit să faci pace cu trecutul, acele amintiri de câdnva te bântuie. Vei suferi de două ori mai mult, știind cât de mult afectează asta prezentul.
Să presupunem că te îndrăgostești la nebunie de cineva. Oferi tot ce ai mai bun, îți deschizi sufletul în fața acelui om. Dar în loc de iubire, primești indiferență. În loc de empatie și încredere, ai parte de umilințe constante. Nu ai observat acele semnale la timp.
Se întâmplă pentru că, în tot acest timp, nu ai avut grijă de tine. De gândurile și de valorile tale. Nu ai respectat limitele, oferind celuilalt posibilitatea să se folosească de emoțiile tale sincere, de sensibilitatea și naivitatea ta. Nu ai știut să spui stop.
Este greșit să trăiești de dragul cuiva, să te pierzi în dorințele lui, considerând că e firesc să uiți de dorințele tale. A avea grijă de tine nu este un gest egoist, ci o necesitate. O lege supremă a propriei demnități. A păstrării unor reguli nescrise, indiferent de orice.
Îți confirmi astfel că nu depinzi de un om, pentru a-ți valida valoare. Că nu cuvintele lui sunt decisive, atunci când te întrebi cine ești și de ce faci unele lucruri. Îți asiguri spațiu suficient, pentru a putea evada dintr-o relație, dacă nu ești fericită.
Refuzi să fii o variantă de rezervă
Să te prefaci că totul este în regulă, doar pentru a păstra aproape acel om. Nu vei păstra decât iluzia, nu omul. Omul va fi pierdut încă de la început, când ai acceptat să-l iubești, fără să fii iubită. Când ai fost de acord să trăiești cu rămășițe.
Prezența cuiva în viața ta este o completare, nu definirea vieții tale. Evoluezi, înveți din propriile greșeli, mergi înainte, te mai împiedici uneori, ești tristă sau fericită, fără a aștepta ca cineva să îți spună că mergi în direcția corectă, sau că nu se poate.
Sau îți este atât de frică să rămâi singură, încât ții cu forța aproape. Firește, el nu va rămâne pur și simplu, va impune propriile condiții, va considera că scopurile lui sunt mai importante, că dorințele lui sunt mai reale, că felul lui de a fi e mai adevărat.
Fii gata să investești întro relație, să lupți pentru un om, abia după ce ești sigură cine ești tu. Când îți confirmi că nimic nu te poate influența, încât să uiți de tine. Când ai suficientă iubire de sine, cât să poți oferi și altora, fără a trezi egoismul sau gelozia.
Fiecare om are propriile traume, propriile conflicte interioare, propriile visuri. Atunci când în interiorul tău este haos, nu ai cum să te apropii în mod corect de cineva. Fie vei dori să domini, fie vei accepta să fii o rezervă. Vei reproșa sau vei tăcea.
Ai grijă de tine și de lumea ta. Ai grijă ca povestea vieții tale să fie construită corect. Atunci vei găsi omul potrivit, vei atrage acea energie și acea poveste, alături de care te vei regăsi.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
