De ce o femeie pleacă din relație, chiar și când iubește

Iubirea nu de fiecare dată reușește să umple golurile lăsate de indiferență, de resemnare, de tăcere. Nu este suficient să fii atașat de o persoană, să o vrei aproape și să speri că sentimentul va fi reciproc. Nu este suficient să lupți de una singură.

O femeie va pleca din relație, chiar dacă în inima ei acel bărbat va ocupa același loc important. Va face eforturi mari, va pune presiune, va insista. Va căuta să repare lucruri, să ceară reciprocitate. Dar uneori cuvintele ei se vor lovi de zidul inimii lui.

Femeia pleacă, dezamăgită de rolul de rezervă pe care îl are. Distrusă emoțional, suferind și plângând, ea nu mai vede rost în această poveste. Știe că mâine totul se va repeta cu aceeași intensitate, lacrimile vor fi la fel de amare.

Pleacă, pentru că de cealaltă parte a drumului se află el, bărbatul indiferent. Între ei a crescut o prăpastie imensă, adunată din zile în care nu și-au vorbit, din zile în care a fost umilită, din nopți în care nu a dormit, din critici nefondate.

Ea nu a fost susținută niciodată. Nici atunci când a reușit, nici atunci când era la pământ. Nu a fost înțeleasă, ascultată. El nu s-a apropiat de sufletul ei, să o cunoască cu adevărat, să-i descopere întregul Univers, să-i admire lumea întreagă.

El se prefăcea că nu înțelege, doar pentru a nu-și asuma mai mult decât dorea. El o acuza că este prea emotivă, sau prea posesivă, atunci când ea insista să existe o reacție, un răspuns. El nu știa cum arată iubirea.

Durerea a devenit imensă

Ea a ales să-și trăiască emoția de una singură, a ales drumul către libertate. Știa că-i va fi greu, aproape imposibil, știa că atașamentul nu poate fi rupt atât de simplu. Abia mai târziu a înțeles că trăia o dependență bolnăvicioasă.

A plecat din neputință. Toate tentativele de a normaliza lucrurile, de a găsi soluții au fost epuziate. Fiecare gest era interpretat, orice efort era judecat. Atunci de dragul cui să lupte? Iluzia nu este o alegere potrivită.

O femeie pleacă, lăsând în urma ei speranța. Nu mai ia nimic cu sine, totul a fost procesat, forțat, încercat. Totul a trecut prin testul timpului, rămânând doar concluzii vindecătoare, capabile să o ajute să meargă mai departe.

Pleacă în căutarea sinelui. Și-a pierdut dorințele pe drum, acele visuri mari din trecut. Zâmbetul ei a dispărut, entuziasmul ei este inexistent. Pleacă, dorind să se regăsească, să redescopere acea parte din sine, optimistă și iubitoare.

O femeie pleacă, promițându-și să nu mai permită nimănui asemenea comportament în raport cu ea. Vor exista limite sănătoase, discuții sincere, așteptări înțelepte. Va exista lumea ei, libertatea ei, felul ei de a fi autentic.

O femeie pleacă abia după ce a înțeles că lupta este în zadar, iubirea ei nu poate compensa atât de multă indiferență. Din păcate, nimic nu este la fel, nimic nu mai are rost în această relație.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: unsplash.com