Pentru mulți dintre noi Dumnezeu este reprezentarea supremă a binelui, a dragostei, a armoniei, a frumosului. Nu e întîmplător, doar acestea sunt valorile fundamentale pe care s-au format majoritatea culturilor de astăzi. Dumnezeu sau divinitatea este ceva ce ni s-a predat de mici, de către părinții, buneii si comunitatea în care trăim și dacă acest cult al divinității supreme cu care noi vorbim de la fiu/fiică la Tată a rezistat, este pentru că oamenii l-au purtat cu ei și l-au investit cu putere asupra lor și a familiilor
lor.
Dumnezeu a ajuns mereu la noi prin intermediul oamenilor. Dar esența divinității o vei descoperi când vei rămâne singur. Singur în rugăciunea ta către această forță cu atât de multe nume în întreaga lume. Singur în durerea ta. Singur în singurătatea ta. Singur în disperarea ta. Singur, dar cu tine. Singur, dar cu El. Pentru că Dumnezeu nu stă niciodată singur. Dumnezeu există prin și printre oameni.
Provocarea este să îl găsim dincolo de noi, uneori chiar și în cele mai adverse situații. Este greu să-ți imaginezi că în anumiți oameni pierduți și dezechilibrați ar trăi un Dumnezeu. Ni se pare naiv să căutăm lumină acolo unde pare a fi doar întuneric. Dar conștienți fiind că El nu vine niciodată singur, ai putea lua în calcul că uneori Dragostea, Binele și toate celelalte valori pe care le investim în această autoritate supremă pentru noi, pot fi manevrate, înțelese și gestionate greșit de către înșiși noi, oamenii.
De exemplu, Dragostea poate fi înșelătoare pentru cel care îi uită esența. Ea poate genera pasiune nocivă, agresivitate, gelozie, posesivitate, egoism, aroganță, atunci când formula ei pură este contaminată. Dar e firesc și uman să greșim, să încurcăm chimia și să deviem uneori, pe cât de firesc este și să conștientizăm că nu suntem dumnezei, iar dreptul la greșeală este o unealtă în drumul spre a deveni mai buni.
Dumnezeu nu vine niciodată de unul singur. La unii, El vine de mână cu timpul, la alții – vine odată cu frica și durerea, la unii vine odată cu remușcările, la alții odată cu recunoștința. Desigur, e doar o percepție, pentru că atunci când îi deschizi ușa, realizezi că El a stat mereu în casa ta.
Dumnezeu este ceea ce noi prețuim și apreciem, ceea ce iubim și de ce ne minunăm în jurul nostru, tocmai pentru ca ne este cunoscut și pentru că a coexistat în noi. Iubirea se împărtășește, Frumusețea se creează, Adevărul se descoperă, Binele se face. Prin noi și pentru noi. Oamenii poartă în ei, conștienți sau nu, un Dumnezeu la care se întorc întotdeauna, este cel care le oferă pace și echilibru. Este acea voce interioară care ne ghidează și ne filtrează gândurile și acțiunile spre a găsi liniștea interioară și armonia în exterior.
Este vocea care ne ridică spre lumină și ne face mai buni. Dumnezeu nu vine niciodată singur. Privește-ți oamenii dragi, privește-i și pe cei care au intrat întâmplător în viața ta. Privește natura și minunile ei. Suntem toți mult mai asemănători decât credem, parte din același întreg, ne completăm și putem face unul pentru altul mai mult decât ne imaginăm.
Ei sunt acolo pentru tine. Tu ești aici pentru ei. Fii bun și vei culege bine.
Sufletisme.ro
