Te îndrăgostești fără a-ți planifica unde va fi limita emoțională a acestui fenomen. Este firesc: vrei să oferi, să exprimi prin gesturi și cuvinte tot ce simți, să împarți cu omul iubit experiențele și dorințele tale.
În același timp, vrei să știi cât mai multe lucruri despre celălalt. Asculți, primești emoția, o perpeci ca ceva atât de familiar, devine o parte din tine.
La pachet cu dragostea, accepți și felul de a fi, accepți mai puțin timp petrecut împreună, accepți mici remarci sau reproșuri. Crezi că nimic nu poate anula sau înlocui sentimentul pe care-l porți în inimă, că restul întâmplărilor sunt doar efecte de moment. Dar el se impune tot mai mult în relație.
Visurile și dorințele lui devin ale tale, pe când propriile visuri și-au pierdut rostul. Partenerul ajunge să-ți controleze, în mod conștient sau nu, întreaga viață. Atunci riști cel mai mult să te pierzi.
Să iubești este frumos, dacă o faci în mod conștient și responsabil. Există o linie subțire care separă dependența de dragoste, astfel încât nici nu remarci cum ajungi să devii umbra celuilalt.
Atunci însă nu mai e loc de iubire. Devii obsedată să satisfaci emoția omului de alături, să nu-l dezamăgești, să-l păstrezi aproape.
Întreabă-te: din multitudinea de roluri jucate, cine ești tu cu adevărat?
S-ar putea să nu-ți mai placă nimic. Atunci când dai măștile jos, vei regăsi un chip străin, atât de lipsit de iubire. Vinovat nu este partenerul, nici timpul, nici sentimentul pe care-l porți în inimă. Ruptura a avut loc în acel moment, străin ție, când ai încetat să te iubești.
Iubirea de sine îți oferă garanția că nu te vei pierde niciodată, indiferent cât de mult ai ține la cineva. Iubindu-te, te respecți. Iar respectul pune limite, exacte și corecte, între iubire și demnitate.
Între capacitatea de a oferi și validarea propriilor emoții. Știi că în viața ta există o persoană importantă, pe care o iubești și cu care împarți bucurii și tristeți, dar mai știi că ai valori ce nu pot fi remodelate după alte gusturi.
Știi că scopurile tale au dreptul la existență, că astăzi, pe lângă timpul petrecut împreună, există și timpul tău.
Este frumos să iubești, astfel devii o persoană mai bună, mai fericită chiar, mai empatică și mai sigură pe sine. Ați crede că în această ecuație există un „dar”. Dimpotrivă, o iubire sănătoasă va alimenta sentimentul de încredere și va crește iubirea de sine.
Atât de mult, încât cu seninătate vei fi gata să oferi, să primești, să te bucuri de viață.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
