S-ar părea că nimic nu poate influența o relație puternică, construită pe baza devotamentului și a iubirii reciproce. Nimic nu poate distruge echilibrul și pacea dintre doi oameni, care au înțeles cât de importantă este comunicarea, asumarea.
Totuși, anume această siguranță a zilei de azi poate transforma apropierea într-un atașament superficial, gata să fie spulberat la prima adiere de vânt. Încrederea că totul va fi bine, fără a activa un angajament stabil, este o iluzie care se pierde în timp.
La început nu avem nici cea mai mică intenție să devenim rivalii propriei noastre fericiri. Înfrângerea ne-ar costa prea scump. Timpul însă aduce cu sine o multitudine de încercări, care denaturează pactul făcut inițial. Va conta enorm reacția la aceste încercări.
Experiențele trăite în timp transformă oamenii, astfel că ceea ce ne mulțumea la partener ar putea acum să ne deranjeze. Ceea ce reprezenta o calitate pentru celălalt, ar putea trece în dezavantaj. Relația se schimbă și ea, ca un proces ireversibil.
Are nevoie de noi resurse, noi metode de rezistență. Greșim atunci când ne pare că iubirea va salva orice instabilitate. Rămânem concentrați pe intenție, fără a înțelege esența. Este important să ne autodepășim tendințele egoiste.
Să păstrăm aceeași poftă de a construi alături de un om drag. În același timp, este la fel de important să acceptăm gândul că acest compromis nu mai este la fel. Acel 50-50 de la început poate că are o nouă formulă în prezent. Acele discuții eficiente poate că nu-și mai au rostul.
Tot în timp reformulăm și felul în care percepem o relație.
Stabilim noi standarde, punem noi limite, acceptăm alte greșeli, fără a fi conștienți de faptul că partenerul suferă aceleași mutații emoționale. Ele sunt firești, tot ce contează este felul în care facem față provocărilor, felul în care îl înțelegem și pe celălalt.
Dacă reacția este una defensivă, riscăm să distrugem frumusețea prezentului și să punem în pericol viitorul. Mici gesturi urâte, remarci nevinovate, atitudini nemotivate, toate treptat se adună într-o mocirlă a nepăsării și a egoismului.
De acolo nu au cum să iasă nici cele mai puternice relații. O comunicare tot mai defectuoasă se transformă în pierderea încrederii. Un pas înapoi e un semn că începi să-ți neglijezi partenerul. Insistența cu care vrei să afli tot ce face omul de alături devine un control al libertății.
Egoismul, rușinea, gelozia, tăcerea, negarea… toate aceste stări nu apar brusc și nu devin un obstacol imens peste noapte. E nevoie de înțelepciune și curaj să poți accepta, să poți depăși propriile frustrări și defecte, pentru a contribui pozitiv la bunăstarea relației.
Într-o lume care se transformă atât de repede este cu atât mai important să păstrezi aproape omul pe care îl iubești și îl respecți. E ușor să îndepărtezi, este greu să întorci din drum. Iubirea nu este suficientă, e nevoie de multă comunicare, susținere, acceptare și dorință.
Să vrei fericire celuilalt, să-l iubești și să-l apropii prin gesturi firești, să construiești cu încredere, să lași deoparte egoismul – este mersul firesc al unei relații care poate dura atât de mult în timp.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
