Atunci când alegerea pare simplă, complici lucrurile. Îți spui că te-ai atașat prea mult de acest om, că până la urmă totul va fi bine. Dar nimic nu contează mai mult decât comportamentul acestui om și felul în care te simți alături de el. Dacă totul este în culori gri, concluzia este una singură.
Există momente când o discuție ajută, schimbă ceva, îl convinge pe celălalt să devină mai empatic, mai înțelegător. Există relații unde echilibrul este restabilit rapid, anume pentru că în această relație există un respect reciproc, un fundament emoțional.
Dar există și parteneri care doar se folosesc de omul de alături. Oameni care absorb întreaga energie a celuilalt, folosindu-se de încrederea și iubire oferită necondiționat. Dacă lucrurile urâte se repetă la infinit, fără a găsi o șansă de anulare a cercului vicios, nu mai aștepta o minune.
În primul rând, e vorba de angajament. De asumarea lucrurilor care se întâmplă, a cuvintelor spune și a gesturilor făcute. Dacă intenția partenerului este să-și bată joc de această relație, punând propria persoană mai presus de orice, nu mai căuta explicații.
Acolo unde nu există implicare, dezvoltarea empatiei, o atitudine corectă în raport cu omul drag, nu poate fi nici șansa la un viitor bun. Vei avea parte de certuri, de multe acuzații, te vei simți o victimă de fiecare dată când vei dori fericire și liniște.
Dacă nu te susține, dacă nu dorește binele acestei relații, dacă desconsideră gesturile tale, cum să mai stai alături de așa om? Cum să iubești, fiind cu inima rănită? În acest caz nu e vorba despre iubire, ci despre dependență. Două emoții atât de diferite.
Nu accepta rolul de victimă, de rezervă
Îți dai seama că se întâmplă asta atunci când fiecare ceartă are un singur vinovat: tu. Când persoana care vine cu intenția să vă împăcați este una singură: tu. Când lupta de dragul a tot ce a fost construit o duce un singur om: tu. Celălalt este doar o umbră indiferentă.
Mai mult decât atât, în timp îndrăznește să-ți influențeze toate deciziile, chiar și cele care nu se raportează la relația voastră. Ajungi să te întrebi unde ești tu în această poveste. Unde sun visurile tale, dorințele tale, scopurile pe care le aveai. S-au pierdut toate pe drum.
În locul lor au apărut alte visuri, alte idealuri, definite drept comune, în realitate fiind copia visurilor și a idealurilor celuilalt. Devii o marionetă, un personaj secundar, un om lipsit de valoare, care tot mai mult este dependent de cuvintele și deciizile partenerului.
Nu mai ai putere nici să te revolți. Lași această iluzie a iubirii supreme să domine realitatea. Celălalt simte slăbiciunea ta, devine și mai posesiv. Ajunge chiar să facă glume pe seama ta, să te umilească, la început subtil, apoi în mod deschis, apoi de față cu toată lumea.
În interiorul tău mai speri că se va schimba. Nu va fi așa. Nici nu are rost această schimbare. Omul care ține la tine nici nu va îndrăzni să te desconsidere, să te facă să te simți prost. Atât, loc pentru interpretări nu sunt. Partenerul care se folosește de tine nici nu este demn de asemenea titlul.
Pentu el există un singur mesaj: ADIO. Pentru totdeauna. De dragul propriei libertăți și fericiri, de dragul prezentului și viitorului tău, de dragul iubirii imense pe care o porți în inimă. De dragul tău.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
