„Eram un cuplu perfect”, îți vei spune într-o zi tristă, adunând fir cu fir toate amintirile despre voi. „Simțeam că uit de toate alături de el”. Dependența ta emoțională va atinge cote maxime, mergând pe strada unde vă plimbați odată, privind filmul vostru, admirând fotografiile făcute împreună.
Nu înțelegi că nu mai există „noi”. Refuzi să accepți despărțirea, de parcă o parte din tine și-a împletit lanțuri grele în jurul acelei povești și acum este imposibil să le dezlegi. Emoțional, încă ești acolo, în mijlocul casei voastre, ținând cu mâinile pereții să nu cadă.
Dar pereții vor cădea, unul câte unul. Te vei trezi și mai singură, în mijlocul necunoscutului. Vei îmbrățișa și necunoscutul, hrănindu-ți sufletul cu gânduri grele, triste, despre ceea ce nu s-a întâmplat niciodată.
Ah, cât de crude sunt amintirile. Cât de mult pot să te țină blocată de o relație consumată, de o poveste cu final bine determinat, de un om căruia poate că nu i-a păsat vreodată. Dar gândurile tale vor găsi un răspuns și pașii tăi te vor purta în afara acestui cerc vicios.
E timpul să înțelegi un detaliu important: nu mai trăiești omul, trăiești doar iluzia unui prezent diferit. Nu mai trăiești relația, trăiești visul unei conexiuni puternice dintre voi, care niciodată nu a existat. Nu mai suferi după el, suferi după ce puteai trăi și nu a mai fost.
Ți-e dor de acele momente magice, de început, de certutidunea că totul va fi bine. Ți-e dor de siguranța pe care o trăiai alături de el. Ți-e dor de tine, fericită și recunoscătoare, gata să lupți, să speri, să oferi.
Acum recunoștința s-a transformat în regret
Dar nu regretul este cel care se poate raporta la acel trecut. Nici suferința, nici durerea, nici disperarea. E timpul să percepi trecutul ca o lecție și nimic mai mult. E timpul să te întorci către lume ta și să te întrebi cum poți aduce în ea lumină.
Crede-mă, nimeni și nimic nu poate fi mai presus decât împăcarea din sufletul tău. Fii curajoasă, găsește puterea să treci printr-un proces eliberator, de vindecare și regăsire. Vei înțelege pe parcurs că ceea ce s-a consumat nu are dreptul să-ți afecteze viața.
Da, te-ai simțit altfel atunci, ai dat în sfârșit un sens sentimentelor tale. Ai trăit intens și puternic fiecare cuvînt și îmbrățișare. Dar plecarea unui om nu presupune anularea acelui sentiment, pentru că el vine din inima ta și în inimă se întoarce.
Vei dori căldură și o vei găsi în iubirea față de sine. Vei spera să iubești din nou și iubirea va veni în pragul inimii tale. Tu doar lasă ușa deschisă, lasă sufletul să cunoască libertatea, fericirea de a trăi clipa, farmecul acestei lumi.
Nimic nu este imposibil, nici măcar să uiți un om pe care l-ai păstrat atât de aproape. Dar cine a spus că trebuie să uiți? Încearcă doar să vezi altfel lucrurile, să depășești dorința de răzbunare, starea de inutilitate, setea de acel trecut, încercarea de a răsturna mersul firesc al vieții.
Nu te mai întreba cu ce ai greșit, întreabă-te care este următorea provocare fericită din viața ta. Găsește răspuns în puterea de a te ridica și a merge mai departe. În zâmbetul oferit unei dimineți. În pașii tăi, care te vor purta pe drumul corect.
© Sufletisme.ro
