Cum obișnuința de a te mulțumi cu puținul te-a adus într-o relație nefericită

Mulți dintre noi trăiesc cu o convingere toxică de care nici măcar nu sunt conștienți. Aceasta schimbă mersul firesc al lucrurilor, adăugând frică și neputință la comportamentul fiecăruia. E vorba despre convingerea: „Eu nu merit mai mult de atât”.

Deși avem numeroase ambiții și ne tot zbatem să ajungem undeva departe, pentru că fie suntem încurajați să o facem, fie îi imităm pe cei din jur, tot ajungem să ne autosabotăm la un moment dat. Ne confruntăm cu situații în care deciziile noastre nu rezonează cu ceea ce simțim cu adevărat.

Alegem să ne schimbăm brusc planurile, să procrastinăm perioade lungi de timp, să evităm discuțiile dificile sau chiar să renunțăm la un proiect sau o relație care aveau un potențial mare. Pur și simplu ne blocăm propriul drum al cunoașterii.

Facem asta pentru că în momentul în care investim suficient de mult timp și efort într-un scop și ne apropiem cu adevărat de el, subconștientul aruncă în noi cu același mesaj din nou și din nou ,,Eu nu merit mai mult de atât”/,,Eu nu pot avea mai mult de atât”/,,Eu nu sunt suficient de bun/ă pentru asta”.

Aproape toți cădem pradă acestor convingeri toxice. Totuși, există printre noi oameni care aleg în mod conștient să se elibereze de ele. Să nu-și lase viața guvernată de aceste voci din capul lor care nu le vor decât răul. Ei acționează altfel, mult mai conștient și asumat.

Pentru a ieși din acest cerc vicios în care ne tot mințim, afirmând că lucrurile care nu ne aduc fericire ne mulțumesc de fapt, e important să ne redobândim încrederea în noi înșine. Să avem curajul să exploatăm spații necunoscute, dar capabile să ne ducă spre o nouă etapă.

Să ridicăm privirea cu mult curaj, către tot ce înseamnă nou și frumos

Trebuie să ne reamintim de sute de ori că orice ființă umană e valoroasă. Că orice ființă umană are o comoară lăuntrică care așteaptă să fie descoperită. Că orice ființă umană merită relații și o viață de calitate. Că fiecare dintre noi are dreptul la o fericire autentică.

Trebuie să ne repetăm aceste postulate până nu ajungem să gândim prin ele și până învățăm, în sfârșit, că nu mai trebuie să ne mulțumim cu puținul. Nu trebuie să trăim după indicațiile cuiva. Nu trebuie să fim blocați în relații toxice.

Dacă nu îți respecți și nu îți admiri cu adevărat partenerul, de ce îți pierzi timpul în relație cu el? Dacă nu te simți bine și nu te autodezvolți la munca pe care o faci, de ce îți pierzi timpul practicând-o? Dacă ceea ce simți este atât de diferit de ceea ce faci, de ce continui în același ritm?

Dacă convingerile pe care ai despre viață nu te mai servesc, de ce continui să mai operezi cu ele? Acest sistem creat de propriile tale gânduri pur și simplu nu funcționează. Easte timpul să reașezi toate piesele lumii tale, în forma corectă.

Răspunde-ți sincer la aceste întrebări și regândește-ți relațiile cu oamenii, vocația și conexiunea cu sinele tău autentic. În felul acesta, viața ta va trece printr-o transformare nemaivăzută. Vei descoperi noi capacități, noi forme de a interpreta acțiunile celor din jur.

Vei obține libertatea mult dorită, nu vei mai pune limite, bariere în calea fericirii tale. Este atât de simplu să-ți spui că nu poți, că nu este pentru tine, dar atât de important să depășești această condiție.

© Sufletisme.ro