Te suprinde să-l vezi îngândurat, deși până mai ieri îți umplea lumea și casa cu bucuria de a-i fi alături. Emoția dintre voi emană o formă diluată, vagă, abia sprijinindu-se de tot ce a fost odată. Ai vrea să-i spui ceva, dar știi că fiecare cuvând va acționa ca un bumerang împotriva voastră.
Lent sau extrem de rapid, s-a risipit toată încrederea dintre voi. Atunci te întrebi ce nu funcționează? Atunci ai vrea să știi de ce bărbatul care te iubește e atât de rece, de ce nu mai reacționează la intențiile tale, de ce se detașează emoțional de tot ce înseamnă relație.
Nu pierzi un bărbat la prima zgârietură apărută pe o foaie albă. Nu-l pierzi nici atunci când hârtia e mototolită, cu bucăți gata să se desprindă definitiv. Îl pierzi când nu ai interesul să aduni fiecare frântură de filă și să le lipești cu grijă la loc. Când nu-ți pasă și dai impresia că nici nu ți-a păsat vreodată.
Pierzi un bărbat atunci când se simte ignorat, când nu este apreciat, când toate eforturile lui de a menține dragostea sunt percepute drept gesturi firești și nimic mai mult. Nu înțelegi sau nu vrei să înțelegi că nimeni nu este dator nimănui, cu nimic.
Nu înțelegi că rciprocitatea este cheia unei relații de durată. Pierzi un bărbat iubitor atunci când își dă seama că a fost folosit. Poate că nu va provoca o ceartă, poate că nu va dori să se răzbune, dar se va retrage cu demnitate din lumea pe care el însuși a construit-o, pentru tine.
Pierzi un bărbat iubitor refuzând să cooperezi, refuzând să-i accepți personalitatea și nebunia, insistând, direct sau indirect, să-ți impui propriile valori și visuri. Nimic nu este mai nociv într-o relație decât libertatea trăită unilateral și convingerile impuse celuilalt.
Pierzi un bărbat iubitor atunci când nu-l susții
Indiferent că e vorba despre o idee, un gest, un pas înainte, un eșec. Ești primul om cu care împarte totul, ești femeia care îl vede în atât de multe feluri. Tu ar trebui să ai cea mai mare încredere în el, pentru ca la rândul său să aibă curajul de a merge mai departe.
Îl pierzi îndepărtându-te în fiecare zi de lumea lui, de el – cel autentic, de ceea ce v-a adus împreună. Nu mai insiști să comunicați ca la început, despre orice, cu sinceritate. Nu te mai interesează care sunt visurile și dorințele lui, lumea acestui om îți devine străină.
Îl pierzi atunci când nu mai crezi în dragoste, când nu mai vrei să-ți culci capul la pieptul său și să găsești liniștea. Când acest om nu te mai inspiră sau tinzi să crezi că așa stau lucrurile, doar pentru a acoperi lipsa unei emoții sincere.
Pierzi accest bărbat când îl presezi nemotivat, când inițiezi certuri din nimic, transformând viața în doi într-un coșmar. Nu înțelegi de ce el s-a apropiat de tine la început, cum l-a suprins empatia și gingășia ta. Acum nu mai găsește la tine aceste comportamente.
Dacă iubești omul, vei iubi și lumea lui. Dacă-i iubești nebunia, îi vei iubi și pacea din suflet. Dacă-i iubești visurile, îi vei iubi și realizările. Dacă vă veți iubi atât de mult, nu vă veți pierde niciodată. Pentru că totul este reciproc într-o relație, totul contează.
Totul se împletește într-o conexiune vie, menținută constant de ambii parteneri sau transformată în mocirlă, de aceeași parteneri. Dacă iubești, nu rănești sufletul omului drag.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
