Când iubești un om, alături de care nu vei putea fi niciodată

Ai nevoie de mult curaj și multă înțelepciune, ca să lași în urmă ceea ce părea imposibil de îndepărtat chiar și la câțiva pași. Recunoști atunci că realitatea nu este o reflecție a visului, visul nu neapărat va dura o veșnicie, veșnicia nu se raportează la acest caz.

Te agăți insistent de un miracol, plăsmuit până în cele mai mici detalii într-o lume paralelă, acolo unde gândurile tale prind viață. Te sufoci cu adevărul care taie de la rădăcină o cât de mică șansă. Știi că răspunsul e acolo, chiar în fața ta.

Totuși, nu vrei să-l auzi. Îți tot spui că te-ai pierde odată cu el. Și greșești. Felul în care percepem dragostea anulează din start posibilitatea de a o găsi în formă pură, lipsită de orice artificii fără gust. Credem că atașamentul bolnăvicios este o normalitate.

De multe ori, o asociem cu dependența, cu reciprocitatea, cu mii de gesturi și cuvinte, false sau atât de schimbate în timp. Nu știm că, iubind, devenim creatori. Nu știm că, adăugând o parte din noi la acel pod emoțional, ne asigurăm nemurirea propriei iubiri.

Încercăm de fiecare dată să oferim o valoare mai mare procesului prin care trecem, fie el și cu final nefericit. Spunem că nu a mai iubit nimeni la fel ca noi, jurăm că vom purta în inima noastră acel om pentru toată viața, că vom înceta să mai căutăm alt suflet.

Nu ne gândim că, poate, acest sentiment nu are nevoie de prezența fizică a cuiva, sau că toate promisiunile făcute se vor risipi odată cu transformarea noastră în timp. Este inutil să fii categoric, mai ales în dragoste.

Tot ce poți să faci este să trăiești acest sentiment.

Să-l primești în lumea ta cu seninătate. Să fii recunoscătoare că cineva, pentru o clipă sau pentru totdeauna, a reușit să deschidă larg porțile inimii tale. Atunci te vei redescoperi cu adevărat. Atunci vei trăi visul cu ochii deschiși.

Nu va conta reciprocitatea emoției, pentru că nu vei dori să amesteci realul cu imaginarul. Doar că, trăindu-ți visul, nu uita niciodată de unde ai pornit – din realitate. Doar întreabă-te: așa arată iubirea, sau este doar o mască pusă peste nenumărate eșecuri și dezamăgiri?

Așa poți iubi, sau doar te amăgești, oferind liber acces prin lumea ta unor oameni nepotriviți? Este greu să faci diferențe exacte, atunci când rațiunea cedează în fața emoției. Doar că dragostea sinceră, pură, se bazează pe indicii raționale. Nu iubești incontrolabil, nu iubești dependent.

Nu-ți fie frică de iubire. Accept-o cu mult curaj și înțelepciune, bucură-te de ea, ca un copil ce-și lasă urmele pașilor pe malul mării. Dar fii conștientă de rolul tău, în propria ta viață și în viața unor oameni atât de dragi ție. Nu uita de limite, nu uita nici de felul liber de a înțelege iubirea.

Iubirea este totul și în același timp e un grăunte de nisip în procesul construirii unei relații durabile. Este ușor să să trăiești iubirea din vis și este atât de greu să o menții pe cea din realitate. Și atunci, poate că este de o mie de ori mai frumos să adaugi în fiecare zi elemente de conexiune.

Încredere, susținere, acceptare, bucurie și căldură și să înțelegi după ani buni că aceasta și este iubirea.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: freepik.com