Sacrificii. Regrete. Lumi paralele. Lacrimi. Resemnare. Toate emoțiile lumii se vor aduna în sufletul unei femei, din moment ce sentimentele ei pentru un bărbat se vor risipi în vânt. Cert este că nimic nu va mai fi la fel.
Și-a dorit atât de mult ca această relație să funcționeze. A luptat pentru fiecare pas făcut înainte, a cedat atunci când avea dreptate, doar să păstreze un echilibru, să păstreze omul. Dar a descoperit un om cu mai multe măști, capabil de lucruri urâte.
A ignorat cuvintele altor oameni dragi, care-i spuneau că nu are rost. Ba avea rost, din moment ce inima ei bătea mai tare în prezența lui. Avea rost să sufere uneori, doar așa e dragostea adevărată, cu de toate. Cu luptă, cu zbicium, cu întrebări.
Avea rost să plângă în pernă, să aștepte noaptea până târziu, să uite de propriile visuri și planuri de viitor. Avea sens să aștepte, să creadă că se va schimba. Doar îl iubea, atât de mult îl iubea. Atât de mult își dorea o relație normală.
Iubirea însă are nevoie de reciprocitate, de înțelegere și ascultare. Dacă lupta este unilaterală, unul din parteneri va pierde cu siguranță, cel mai probabil anume persoana care a inițiat lupta. Dacă sentimentul de vinovățile este forțat, altceva decât regrete nu vei găsi.
Ea a creat o poveste de dragoste într-o lume plină de indiferență. A transformat lumea lui, i-a demonstrat că toate cuvintele sincere nu sunt un fleac, că cineva poate iubi cu adevărat, fără a avea un interes ascuns.
Era mereu acolo, lângă inima lui
El se prefăcea că nu o înțelege. Știa cât de mult îl iubește, era sigur că nu va pleca niciodată. Nu avea motive, doar el era omul ei de încredere, sursa cea mai importantă de fericire. O fericire totuși cu gust amar, construită unilateral, țesută cu multe îndoieli.
Tot mai multe și mai convingătoare în ultimul timp. Cum să iubești, dacă neîncrederea devenise punctul de interes în această relație? Cum să mergi mai departe, când îți dai seama că lipsește atașamentul, planurile de viitor, visul, împlinirea visului.
Finalul poveștii a venit pe neașteptate, cel puțin pentru el. Au fost o sumedenie de reproșuri. Au apărut jigniri și învinuiri din partea lui. Cine se crede, de ia decizii de una singură? Ea doar îl privea în ochi, de parcă ar fi vrut să-i spună atât de multe.
Te întrebi ce îți va spune femeia care a încetat să te iubească? Cel mai probabil nu îți va mai spune nimic. A strigat sufletul ei, atunci când o ignorai. Îți vorbea inima ei să nu o lași. Te implora să-i asculți dorințele, așteptările, să spui ceva.
Au fost atât de multe cuvinte, atât de multe mesaje atașate de aceste cuvinte, încât atunci când dragostea s-a stins, nu a mai rămas loc de o singură silabă. Totul a fost spus, totul a fost consumat în timp. Totul s-a risipit printre comportamente detașate.
A rămas tăcerea ei, ea îți va transmite toate mesajele, pe care le vei înțelege prea târziu. Mult prea târziu.
© Sufletisme.ro
