Nu trebuie să te întrebi de prea multe ori dacă omul de lângă tine te iubește sau nu. Mai simplu este să vezi dacă acelui om îi pasă sau nu. Dacă este prezent sau nu. Dragostea nu este o emoție separată. Manifestarea acesteia se întâmplă zilnic.
La fiecare frază spusă „accidental”, cu fiecare intenție și prin fiecare sărut. Ai putea spune că dragostea nu este condiționată, nu se supune unor legi firești. Totuși, dragostea se supune legii timpului. Nu poți să nu găsești semnele unei evoluții, a unei perspective.
Dacă în tot acest timp nu se întâmplă nimic, dacă interesul celui de alături devine limitat sau dispare, te trezești trăind din iluzii sau din amintirea frumoasă de cândva. Iluziile niciodată nu au fost de ajutor pentru o relație sănătoasă.
Poți să înțelegi mai bine diferențele, atunci când omul drag a fost odată iubitor și acum nu mai este la fel. Atunci când acestuia pur și simplu nu-i mai pasă de sentimentele tale, chiar dacă în trecut era primul care întreba cum te simți, de ce ai nevoie, care voia să știe cine ești cu adevărat.
Atunci când mergeți pe drumul vieții ca două umbre, deranjate doar de vântul amăgitor, deznodământul nu poate fi decât unul singur. Chiar dacă mai speri, chiar dacă știi că se mai poate. Nu poți duce la extreme aceste așteptări, fără a vedea un rezultat.
Nu mai este iubire, simți asta prin fiecare privire și fiecare atingere de mână. Există o detașare în toate, o distanțare de emoția celuilalt, de orice vis și plan comun. El devine rece, indiferent și absent față de orice inițiativă.
Simți asta, atunci când cuvintele devin reproșuri, iar visurile – un eșec
Cel de alături încetează să vadă în ochii tăi acea strălucire, pe care doar un om îndrăgostit o poate vedea. Încetează să-ți susțină nebunia, pofta de viață, setea de necunoscut. La început totul devine o rutină plictisitoare, apoi nici rutina nu mai există.
Iubirea se stinge prin indiferență și tăcere, prin îndepărtare și trădare. Iar trădarea poate fi exprimată în diferite feluri: nu-și mai respectă promisiunile, nu te mai vrea aproape, nu se mai bucură de momentele voastre, nu te mai provoacă.
Iar să nu te mai provoace înseamnă să stingi și ultima lumină de la capătul unui tunel lung și obositor. Doar viața în sine este o provocare, inclusiv viața trăită alături de un om drag.
În același timp, acestei nebunii i-ar fi imposibil într-o relație fără elemente de legătură: când vă faceți planuri împreună, când te ajută să devii mai bună, când aveți așteptări și țineți cont de ele. În lipsa iubirii și aceste elemente mai „tehnice” dispar. Și atunci, cum poți să construiești o relație fără nebunie și fără momente practice?
Iubirea totuși nu se stinge din nimic. Trebuie să existe motive, situații, gânduri și acțiuni duse la extreme. De multe ori vina o poartă ambii parteneri, chiar dacă până la urmă doar unul iubește mai puțin. Atunci intervine comunicarea, dorința de a repara ceva, de a schimba ceva, de a păstra.
Este ușor să pierzi și este infinit mai greu să păstrezi. Dar să știi că iubești pe cineva și acel cineva te iubește la fel de mult merită fiecare clipă de efort.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
