Te doare această nedreptate, acest efort zadarnic, aceste emoții aruncate în vânt. Te doare să știi că în spatele gesturilor lui, a cuvintelor frumoase și a fiecărei mișcări nu a existat nimic. Ți-a spus-o chiar el: nu te-a iubit niciodată și atunci poate că a fost cel mai sincer moment.
Lipsa de iubire te face să te simți prost, să găsești în tine neajunsuri, detalii care poate l-au determinat să refuze o conexiune emoțională cu tine. Nu faci decât să înrăutățești lucrurile. Nu ești vinovată pentru deciziile lui, mai ales pentru nepotrivirile de caracter.
Nimic în această viața nu este pur întâmplător. Poate că ai avut nevoie de această lecție, poate că în acel moment nu erai pregătită pentru o mare iubire. Poate că durerea te-a învățat să citești altfel oamenii, să-i eviți pe cei cu interese ascunse.
Acum însă e timpul să mergi mai departe. Să înfrunți de una singură realitatea, găsind curajul de a păstra demnitatea, valoarea propriului cuvânt, respectul de sine. E timpul să te conectezi la propria lume, cu lucrurile bune și mai puțin bune din ea.
Nu trebuie neapărat să lași în urmă sau să te atașezi de acea emoție. Nu trebuie nici să răscolești în adâncul sufletului tău, sperând să găsești speranța. Lucrurile frumoase se vor întâmpla firesc, pur și simplu refuzând să mai rămâi agățată de aceasrtă iluzie.
Nu e vorba despre acel om. E o formă de a amâna responsabilitatea, încrederea în propriile forțe, acuzându-l pe acel personaj că ți-a distrus visurile. Poate că trebuie să schimbi anume acest fel de a fi: dependent de alte emoții, de alte povești, de alte visuri.
Iubește-te mai mult decât oricând
Fii sigură că această iubire de sine nu este un act egoist, ci o formă de redescoperire a sinelui, de acceptare a eu-lui tău, de îmbrățișare deplină a dorințelor și a visurilor tale. Vei vedea cât de simplu este să te detașezi de trecut, atunci când ești bine în prezent.
Când lumea ta este mai importantă decât amintirea lui. Trăind o iluzie, anulezi șansa la fericirea de acum, la emoția de acum, la lecțiile învățate în prezent. Cel care nu te-a iubit, nu te-a înțeles, deci este un necunoscut. Atunci, cum de permiți unui necunoscut să-ți descopere lumea?
El nu a însemnat nimic pentru evoluția ta ca om. Acea perioadă de îndoială și frică, de ascultare și dependență a fost o stagnare și nimic mai mult. Acum însă ai curajul, înțelepciunea și încrederea să creezi, să transformi, să schimbi ceva.
Iubește-te cu adevărat și atunci amintirea acelui om se va risipi în trecut. Influența acestuia asupra poveștii tale va fi nulă. Vei înțelege cât de scurtă e viața, cât de mult contează cui îi spui „te iubesc” și cine este purtătorul visurilor tale.
Să nu regreți că s-a întâmplat, că ai iubit atât de mult, chiar dacă nu a fost reciproc. Să nu regreți sinceritatea și fericirea cu care ai îmbrățișat acea relație. Să nu regreți nimic, regretele doar te țin pe loc, blocându-ți accesul către o lume liberă.
Trăiește cu recunoștință momentul, dar revino în prezent, acolo unde tu ești mai fericită și mai sigură pe tine ca niciodată.
© Sufletisme.ro
Foto: unsplash.com
