Cum să treci peste trădarea omului drag, fără ca acest lucru să-ți distrugă sufletul

S-ar putea să nu te ajute vreun sfat, să vrei să trăiești acest moment până la epuizare, până vei putea scoate din tine și ultima picătură de dor, de durere și de regret. Ai putea îmbrățișa între timp o nouă poveste, care să-ți dea aripi și motive să iubești din nou.

Cert este că te va durea la început, mai ales dacă ai iubit sincer, ai acceptat să oferi necondiționat, să te implici total în acea relație. Apoi te va durea reacția omului de alături, de multe ori atât de indiferentă, de rece. Te vei întreba cu ce ai greșit, nu vei avea un răspuns.

Argumentele din spatele trădării sunt variate. S-ar putea ca vina să nu-i aparțină doar celuilalt, totuși știi sigur că au existat atât de multe momente să comunicați, să găsiți explicații, să ajungeți la o concluzie. Ce faci când nu există intenție, ci doar o explozie de evenimente la un moment dat?

Pur și simplu te ciocnești cu imprevizibului. Gândurile năvălesc peste tine cu o forță incredibilă, ștergând cu buretele tot ce a fost construit și validat până atunci. Știi prea bine că nu poți să mai schimbi ceva. Totuși, nu poți să rămâi inertă în fața durerii.

Nu vrei să auzi nimic. La început, explicațiile sunt de prisos. Apoi ceva te provoacă să știi de ce. Să înțelegi care a fost ruptura, neînțelegerea, devierea de la mersul firesc al lucrurilor. Ai putea găsi o persoană dispusă să explice, ba mai mult, să repare ce a distrus.

Sau vei găsi o umbră a omului de cândva, lipsită de emoție și căldură în raport cu tine. Atunci, iubind atât de mult, vei avea intenția să te învinovățești pentru tot ce s-a întâmplat. Ai fost prea rece cu partenerul tău, deși îți dai seama că este un fals.

Nu l-ai înțeles, nu l-ai descoperit până la capăt

Atunci cum se explică deschiderea ta totală pentru comunicare, apropiere? Nu căuta vinovatul în ochii tăi, nici chiar în ochii celuilalt. Fapta este consumată, durerea trebuie trăită. Sufletul tău nu merită o rană pentru toată viața. Vindecarea ta este un pas firesc.

Dacă își este aproape imposibil să trăiești cu asta, nu refuza ajutorul. Nu-ți acoperi urechile și nu închide ochii. Vei descoperi oameni buni, capabili să te scoată din acest hău, sau cel puțin liberi să te aducă mai aproape de lumină. Acceptă acești oameni, acceptă lumina.

Îți va fi mai ușor să te detașezi, cât de puțin, de iureșul nebun al emoțiilor. Să împarți în mii de bucăți toate motivele, sensurile, tăcerile. Poate că astfel vei înțelege ce v-a îndepărtat. Poate vei lăsa în urmă un om cu mai multă ușurință.

Să nu cauți să te răzbuni. Nu e decât o plăcere de moment, care se întoarce ca un bumerag și îți năruie speranța pentru o zi mai bună. Nu ai ce să demonstrezi, atunci când știi că nu ai greșit cu nimic. Dacă știi că nu mai are rost, lasă povestea să se sfârșească firesc.

Întoarce-te către lumina din interiorul tău. Oferă-ți mai mult timp inimii tale rănite. Rănile vor fi vindecate, mâine sau în altă zi. Contează ca din acest proces să ieși cu capul sus, cu inima deschisă, cu pace în suflet, cu încredere că nu toți oamenii sunt la fel.

Găsește timp pentru iubire de sine. Pentru ascultarea liniștii din gândurile tale. Lasă trecutul să rămână lecție, lasă prezentul să-ți aducă schimbarea, lasă viitorul să te suprindă frumos.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: unsplash.com