Atunci când acele sentimente profunde se pierd în timp, când nu este loc pentru afecțiune și recunoștință în inima unei femei, când se detașează emoțional și refuză să-și deschidă sufletul, când nu mai are încredere, totul se întâmplă diferit.
Există indiferența ei, care anulează orice urmă de apropiere sinceră, care transformă implicarea în dorința de a evada din relație. Ea nu se mai interesează de lumea lui, nu mai ține cont de așteptări și visuri comune. Pur și simplu nu-i mai pasă.
Au rămas amintiri comune, acele experiențe trăite în doi. Alege să rămână aproape din obișnuință, poate din frica de a nu fi din nou singură, poate din milă față de durerea lui, poate doar anulează un deznodământ trist.
Comportamentul ei nu poate ascunde acest adevăr. Privirea ei nu poate masca neputința și resemnarea. Nu mai vrea să se implice, să caute soluții, să accepte provocarea, să construiască alături de el, să empatizeze, să-i fie dor.
Lasă întreaga responsabilitate pe umerii lui, îi este mult mai ușor să dea vina și să acuze, nu are intenția să renunțe la orgoliu, să accepte compromisul, să cedeze în situații dificile. Nu mai contează cât de multe eforturi depune omul de alături.
Nu mai contează discuțiile sincere, felul în care partenerul caută o modalitate să repare totul, să caute răspunsuri, să depășească acest obstacol. Este mai mult decât o stare de moment, este o indiferență constantă și prezentă în orice.
Ea se refugiază în propria lume
Apelează la tăcere sau la minciună pentru a schimba subiectul. Poate că nu este momentul potrivit să recunoască, poate că au mai rămas îndoieli și cuvinte nespuse, cert este că nu mai vede o cale de întoarcere la acea stare din trecut.
Își permite să critice și să judece, să pună presiune inutilă, să inventeze tot felul de scenarii favorabile ei. Își permite să controleze totul în relație, fără a căuta echilibrul. I se pare firesc să ceară până și imposibilul, să forțeze lucrurile.
Argumentele lui nu mai au valoare, nici gesturile din fiecare zi, nici cuvintele venite din inimă. Nu găsește motive de afecțiune, nu vrea să lase loc pentru planuri comune, pentru experiențe trăite în doi, pentru îmbrățișări și clipe de recunoștință.
Doar el este de vină pentru tot ce se întâmplă, doar el este incapabil să accepte realitatea, doar el nu știe, nu poate, nu vrea. Îi este mult mai ușor să găsească pretexte și acuzații, să judece și să se îndepărteze de acest om, din moment ce nu mai simte nimic.
Detașarea emoțională devine tot mai evidentă, dorința de a petrece timp împreună a dispărut, la fel și intenția de a înțelege emoția celui de alături. Ea nu mai iubește și nu mai simte că poate trăi cu acest om.
Există oameni mai importanți, experiențe mai speciale. Există alte priorități și alte dorințe, alt drum pe care vrea să meargă. Lipsa iubirii transformă și lasă loc pentru detașare, pentru indiferență și tăcere, pentru altă poveste.
© Sufletisme.ro
