De ce uneori o femeie, chiar dacă iubește enorm, alege să plece pentru totdeauna

Este complicat și în același timp incorect să tratezi toate poveștile de iubire la fel. Motivele pentru care doi oameni își apropie sufletele sunt diferite, la fel și sursele de instabilitate și de separare. Complexitatea emoției face ca toate fenomenele care o succed să fie dependente de o stare.

De un fel de a fi, de un grad de implicare. Iată de ce iubirea unei femei nu este insuficientă pentru a construi ceva de lungă durată. Emoția puternică nu face decât să alimenteze constant un fundament deja existent, construit de ambii parteneri.

Atunci când acest fundament lipsește, orice formă de manifestare a iubirii se supune unui mecanism instabil. Astăzi omul de lângă tine va iubi enorm, mâine ar putea să cedeze. Astăzi este devotat unui scop comun, mâine planurile lui personale sunt mai importante.

De cele mai multe ori, o femeie nu pleacă pur și simplu. Va acumula zile și poate ani buni un sentiment de neîncredere și incertitudine, până în clipa când limitele vor fi depășite, iar din amestecul de tăcere și cuvinte grele nu va mai putea reface nimic.

Iubirea va rămâne, ascunsă bine în adâncul inimii, mutilată de suferința unei emoții neîmpărtășite. Plecarea este egală cu nesiguranța, cu incertitudinea. Anume lipsa încrederii va anula și ultimele eforturi de a păstra alături un om indiferent.

Pentru o femeie încrederea confirmă alegerea făcută la început. Este infinit mai greu să vrei să mergi mai departe, știind că zidul stabilității din relația ta ar putea să cadă în orice clipă. Este imposibil să faci următorul pas, atunci când în față este o prăpastie.

Plecarea este egală cu o decizie luată la rece.

Vine o zi când o femeie înțelege că iubește omul de alături, dar pe sine se iubește mai mult. Demnitatea și încrederea în forțele proprii o vor motiva să iasă din acel cerc vicios. Da, poate va suferi și va plânge. Da, poate îi va părea rău că acea relație nu a reușit.

Dar nimic nu va fi la fel de important ca liniștea din sufletul ei și convingerea că a făcut cea mai bună alegere. Atunci când forțezi la maxim o poveste, știind că ea nu poate fi menținută artificial, nu ai cum să te aștepți la un final fericit.

O femeie poate iubi până la imposibil. Poate ierta, poate accepta mici neajunsuri, poate să nu asculte de opinia altora. Știe că atât ea, cât și partenerul ei sunt doi oameni maturi, cu propriile răni și frici, cu un trecut și cu un fel de a fi deja bine înrădăcinat în om.

Dar aceeași femeie știe la fel de bine că există o diferență între acceptare și umilire, între libertate și indiferență, între iubire sinceră și manipulare. Știe că există limite, iar atunci când aceste limite sunt depășite, cale de întoarcere nu mai există.

În inima ei vei găsi încă multă dragoste. Vei găsi dorul după un trecut fericit, sau după o frântură de timp, când totul era perfect. Vei găsi recunoștința față de amintirile care s-au adunat, acele clipe fericite trăite în doi, conștient și asumat.

Dar nu vei mai găsi încrederea că se poate. Nu vei mai găsi dorința de a face sacrificii pentru doi. Nu vei mai găsi puterea de a merge mai departe de una singură.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: unsplash.com