Foarte mulți copii din generația mea, dar mai ales din generația parinților mei, au crescut cu ideea că au fost educați și li s-a purtat de grijă pentru ca, la rândul lor, ei să întoarcă aceste favoruri părinților atunci când va veni timpul. Tipul acesta de parenting, foarte condiționat și bolnăvicios, vine la pachet și cu alte concepte. Acestea vin să sugrume personalitatea și integritatea unui copil.
În clasele primare aveam o colegă. Foarte timidă, foarte obedientă, foarte cuminte. Eleva perfectă. Chiar dacă nu excela la materiile predate, învățătoarea mereu o încuraja cu note mai mari, datorită coportamentului său exemplar. Țin minte cum într-o zi la o serbare la care au asistat și părinții, mama fetei a fost întrebată, mai în glumă mai în serios, de către o altă mamă, ce face ea de îi reușește să crească un copil atât de educat. “I-am zis, să nu dea Domnul să aud plângeri din partea învățătoarei. Eu te-am făcut, eu te termin.”
Colega mea a zâmbit și a dat capul în jos. Avea opt ani și nu era în capabilă de vreun act de rebeliune. Eu însă i-am simțit umilința prin obrajii care începuseră să-mi ardă. Eram cea mai mică din clasă, dar știam că în timp ce toată lumea prezentă se amuza de cuvintele aruncate în glumă de mama colegei mele, un suflet de copil se descompune în mii de bucăți.
În gimnaziu povestea a continuat.
Colega mea plângea sfâșietor când avea o notă mai mica de opt. Opt-ul era linia ei de supravețuire. Orice sub opt era un motiv de abuz emotional pentru mama ei. Frica ei de ieși din cuvânt o făceau să recurgă la gesturi extreme. Într-o zi, după ore, am observat-o pe terenul agricol, prășind de una singură în mare viteză. Era un fel de overtime pentru ca profesoara de educație tehnologică să îi corecteze un patru. Din păcate, nu doar mama ei era cea care îi exploata frica.
Când am ajuns la liceu și împreună cu fetele din clasă începusem să ieșim în weekend, să împărtășim secrete despre cine din băieți ne place și ce credem despre alte flirturi la care asistam, am observat ceva schimbat la colega mea. Mai mult decât orice altă fată, ea insista pe subiecte romantice și I se aprindeau ochii de fiecare data când ne povestea despre cel la care visa. În weekend îi era interzis să iasă, dar ea găsise portițe pe parcursul zilei, când evada de la vreo lecție la care profesorii erau mai indulgenți, ca să se vadă cu prietenul ei din clasa mai mare.
Devenise o expertă în a-și crea acoperire.
Doar că unii dintre profesori și-au dat seama și i-au alertat părinții. A doua zi mama ei a venit la școală ca s-o surprindă în flagrant. De dimineață trecuse pe la dirigintă ca să-I verifice notele mai întâi. Era oripilată. O duzină de absențe nemotivate, note mult mai mici, care nu mai ajungeau în agendă, obiect care devenise aproape inutil liceenilor.
Se așeză în ultima bancă și aștepta momentul în care fiica sa urma să ni se alăture. Când colega mea a intrat în clasă, cu zece minute după sunet, cerându-și scuze pentru întârziere, a trebuit să dea ochii cu monstrul cu ochii în flăcări. Ora noastră de matematică s-a transformat într-o răfuială de familie în care umilința pe care a suportat-o colega a fost mai mult decât ar fi putut duce cineva. Nici diriginta și nici profesoara de matematică nu au putut opri uraganul. Fata a fugit desființată din clasă, cu o față inundată de lacrimi și de atunci nu s-a mai întors la liceu. Dar nici acasă.
Am aflat toți mai târziu că ea fugise cu prietenul ei în satul alăturat.
Mai târziu au format o familie. Astăzi au o familie completă, cu doi copii, o mică afacere și locuiesc decent peste hotare. Mama ei și astăzi povestește lumii despre o fiică nerecunoscătoare, care nu a apreciat toată educația pe care i-a oferit-o. Care, acum, la bătrânețe, nu vine să-i aducă paharul de apă bine-meritat. Desigur, ca în orice situație de acest gen, vinovat e șarpele de soț care a îmbrobodit-o.
Dar pentru noi toți era clar că atâta frică băgase femeia în fiica ei, încât îi spulberase orice fărâmă de dragoste pentru ea. Zi de zi, amenințare după amenințare, umilință după umilință. Iar din momentul în care fata a înțeles că dragostea se poate manifesta și altfel, când a înțeles că viața ei poate fi mai mult decât teroare, și-a adunat tot curajul refulat de-a lungul anilor și a evadat.
Dragostea nu se seamănă cu frică, dragostea se seamănă cu dragoste, cu libertate. Dovada vie este familia frumoasă pe care o are astăzi colega mea.
© Sufletisme.ro
