Cu toții am trăit acest moment. Suntem membri ai unei comunități. Unele sunt reale, altele virtuale. Formatul comunicării se schimbă. Dar nu și oamenii.
Este foarte ușor să le știi pe toate atunci când ai un motor de căutare în față. Curiozitatea ne face să săpăm adânc (așa avem senzația) în tot felul de teme care încă nu ne vizează, dar despre care ni se pare că e bine să fim documentați pentru eventualitatea unor discuții personale sau profesionale. Până aici, totul e bine.
Ideea e că oamenii au falsa iluzie că devin atotștiutori. Își dezvoltă tot mai mult un spirit critic, fixat, foarte arogant uneori. Cum să nu devii așa, atunci când ești convins că deții adevărul, iar societatea te încurajează să vorbești tare și răspicat despre poziția ta? Că doar, “se știe”, oamenii fără poziție, fără mesaje, mai ales în comunitățile online, sunt niște anonimi de umplutură, care dau bine doar la numărul de like-uri și urmăritori.
Dacă în comunitățile reale, oamenii au relații mult mai calitative, pe care nu le-ar risca foarte ușor, în comunitățile virtuale treaba stă altfel. Spui orice despre oricine, pentru că intenția ta primară este cea de a avea un mesaj cu cât mult impact. Cu cât mai multă dramă, cu cât mai mult șoc, cu atât mai bine. Nu te mai interesează relațiile, oamenii, ci aprecierea și recunoașterea. Începi să ai o părere despre orice, să critici, să judeci sau să apreciezi în funcție de tendințe și de ce așteaptă de la tine urmăritorii.
La capătul celălalt sunt haterii.
Cei care se strecoară în lista ta de prieteni doar pentru a-ți învenina existența cu replici demoralizante. Critici gratuite, desființări din trei cuvinte, înjurături și blasfemii. De ce nu? Doar au dreptul la o părere, nu-i așa?
Am ajuns să nu mai avem cultura comunicării, paradoxal, într-o epocă în care cuvintele cheie sunt Acceptare. Toleranță, Pluralism de opinie. Se pare însă că fiecare dintre noi a trecut aceste concepte prin prisma filtrului de valori deținut.
Cineva a interpretat acest lucru ca pe o reformatare a dragostei pentru semeni. Fără prejudecăți, fără idei fixe, fără dogme. Cu mai multă empatie și cu sfaturi constructive, la nevoie. Altcineva însă și-a atribuit conceptele din perspectiva în care oamenii ar trebui să înghită orice manifestare de ură, orice critică aruncată, odată cu asumarea faptului că ți se poate întâmpla odată ce ești om și mai ales om public.
Da, e adevărat. Nu putem opri pe nimeni să ne arunce critici gratuite sau să ne judece cu ură, de cele mai multe ori în necunoștință de cauză. Fiecare seamănă în jurul său ceea ce are în sine. Dar, te rog, înainte să pui la suflet mesajele veninoase, analizează dacă autorul în cauză merită investit cu autoritatea de a te deruta și demoraliza.
Dacă nu, fă curat în anturajul tău, real sau virtual și amintește-ți. Pentru unii ești doar pretextul bârfei de azi. Mâine își vor găsi un alt subiect. Nu au nimic personal cu tine. Nici măcar nu înțeleg consecințele acțiunilor lor. Așa că, nu-i lua în serios. Concentrează-te pe propria evoluție, pe a-ți construi o viață consistentă, alături de oamenii care îți sunt alături și te acceptă așa cum ești. Aceasta este calea care nu dă greș.
© Sufletisme.ro
