Câți oameni cu adevărat sinceri ai întâlnit? Câți dintre acești oameni sinceri ți-au cunoscut povestea? Câți dintre cei din urmă au rămas?
Experiențele de viață, cuvintele spuse sau nespuse, durerea și bucuria, trădarea și atașamentul, toate au fost flitre sigure, capabile să îndepărteze sau să apropie. Rezultatul? Atât de puțini oameni „ai tăi”.
Te sperie acest gând, la fel cum te sperie și ideea de a rămâne singur printre milioane de ființe străine. Vrei să extinzi cercul încrederii, să adopți strategii de urgență, de parcă sinceritatea este un instrument și nu o emoție.
Te zbați între două dorecții diametral opuse: să rămâi autentic sau să adaugi măști, în speranța că vei satisface dorințe și aparențe.
Adevărul e că fiecare din noi purtăm măști, doar că există momente în viață când aceste măști sunt scoase, până la ultima. Atunci vei iubi sau vei urî reflecția din oglindă? Și întreabă-te, omul de alături va iubi sau va urî aceeași reflecție?
Dacă va urî, să te întrebi de ce și apoi să pleci. Dacă va iubi, chiar și de-ți va vedea goliciunea sufletului, cicatricile și umbrele, să-l ții cât mai aproape, atât de aproape și să nu-l lași să plece niciodată.
Alege omul care te-a cunoscut slab și puternic, furios și cuminte… și a rămas alături
Ai spune că este o alegere firească, dar firescul nu este dominant în acest haos al conviețuirii interumane. Ne-am obișnuit să îndepărtăm fără a cunoaște și să păstrăm fără a ne întreba dacă are rost.
Ne-am deschis sufletul în fața unor necunoscuți, care au dat foc la sentimente și au prefăcut în cenușă o inimă de îndrăgostit.
Apoi, răniți și dezamăgiți, privim cu alți ochi omul din fața noastră, care ar putea fi anume acel exemplar unic, devotat și atât de fericit să te aibă aproape.
Confundăm senazația plăcută a primei impresii cu încrederea, așa cum am confunda starea de îndrăgostire cu dragostea adevărată. Nu înțelegem că, abia după zeci și sute de interacțiuni am putea cunoaște omul, fără a avea certitudinea că-l înțelegem pe deplin.
Facem un schimb de fragmente ale felului nostru de a fi. Dacă ne place ce se întâmplă, avansăm către următorul nivel, acolo unde omul de alături te descoperă în diferite ipostaze ale eu-lui, iar tu trăiești aceeași descoperire. Și aici de multe ori eșuăm.
Ne plictisim de lucrurile care se construiesc în timp. Vrem să fim înțeleși imediat și la rândul nostru ne facem o primă impresie care ar spune totul despre celălalt.
Nu este adevărat. Omul aparent critic ar putea să-ți iubească până la ultima fărâmă de suflet, pe când cel aparent iubitor ar putea nici să nu știe că-l ai.
Omul care te-a cunoscut limitat ar putea să te admire, pe când cel care a stat de vorbă cu tine te-ar privi dincolo de aparențe. Dintre cei care te-au cunoscut sincer, vor fi atât de puțini care vor rămâne.
Ai grijă să nu-i pierzi și să nu-i îndepărtezi. Ai grijă să nu-i dezamăgești. Ai grijă să-i iubești. Ai grijă să-i ții în inima ta.
© Sufletisme.ro
Sursa foto: unsplash.com
