Nu te implica într-o relație, până nu vei fi sigur/sigură de aceste lucruri

Astăzi, prinși în mrejele unor emoții fugare, forțați de anumite împrejurări să grăbim lucrurile, distruși de relații în care am fost implicați sau gata să ne răzbunăm (fără a ști nici noi pe cine), ne trezim uneori implicați în relații de umplutură.

Acolo unde lipsește dragostea cu desăvârșire, sau este unilaterală, nimicită de cotidian și indiferență. Atunci te întrebi, oare numărul relațiilor este cel care contează? Sau totuși calitatea acestora, felul în care ne impactează viața contează mai mult.

Oare implicarea reprezintă un gest sec, necesar, sau există un proces, o pregătire importantă înainte de a ne împărți zilele și sufletul cu cineva? Pe scurt, această implicare înseamnă responsabilitate. Îți asumi propriile cuvinte și gesturi și te aștepți ca și partenerul să facă același lucru.

Nimic nu contează mai mult decât asumarea, conștientizarea și implicarea. Asta înseamnă că, uneori, este acceptat și chiar necesar să spui nu. Să îndepărtezi ceea ce nu este al tău. Asta înseamnă că nu trebuie să te implici într-o relație în anumite situații.

Dacă nu îți dorești acest lucru cu adevărat. Trebuie fii sigur/sigură că ai trecut propriul test al încrederii și al gândului că libertatea ta nu va mai avea aceleași limite. Cu tot respectul reciproc și acceptarea personalității, cu certitudinea că veți comunica eficient.

Cu premisa că va exista mereu un echilibru, viața ta totuși va fi alta. Și atunci, fie ești gata să mergi la compromis, fiind pe deplin conștient de transformările ce vor avea loc, fie nu faci deloc acest pas. Trebuie să vrei alături un om, că să poți construi alături de acest om.

Dacă nu ești gata de asta.

E nevoie de o maturitate și o inteligență anume, pentru a-ți permite să recunoști că nu ești pregătit/pregătită să fii implicat/implicată într-o relație. Motive sunt diferite: fie în propria ta lume este prea mult haos, fie abia ai ieșit dintr-o relație.

Înțelegi că doar te-ai folosi emoțional de noul partener, fie nu ai învățat pe deplin să accepți personalitatea celuilalt. Atunci găseștea puterea să cedezi din orgoliu, să te redescoperi, să temperezi anumite părți din tine, să călătorești, să te iubești mai mult. Deci, cu riscul să mă repet, învață SĂ TE IUBEȘTI MAI MULT.

Deci, pentru început, asigură-te că alături de acest om vei putea avea o relație reușită. Sau cel puțin un început de relație, din moment ce nu poți să anticipezi lucrurile. Fii gata să accepți, să comunici mult, foarte mult, să cunoști, să descoperi, să ierți uneori, să cedezi, să iubești, să iubești, să iubești.

Fii gata să-ți promiți că nu vei trăda omul, nu vei judeca, nu vei critica, nu vei cere fără a oferi, nu vei tăcea când va fi atât de important să vorbești. Fii gata să rămâi față în față cu acest om și să nu-ți fie rușine să-i spui un adevăr, sau să asculți unul.

Fii gata să iubești, să iubești atât de mult, încât de multe ori să nu conteze agitația lumii exterioare. Să poți plânge și râde, prin cuvinte sau în tăcere, dimineața devreme sau târziu după miezul nopții. Să poți spune ce simți, să asculți ce simte cu adevărat.

În rest, trăiește omul de alături. Trăiește-i zâmbetul și durerea și lasă-l la rândul său să te cunoască așa cum ești. Nu minți, nu forța. Nu urâ, mai bine construiește. Construiește și iubește.

© Sufletisme.ro

Sursa foto: freepik.com