Suntem oameni. Suntem imperfecți și vulnerabili. O viață întreagă ne aflăm în căutarea acelui ceva mai mare decât noi, pe care nu-l cunoaștem. Intuim totuși că ne va dărui fericire și pace lăuntrică.
Acumulăm răni emoționale și rănim și noi la rândul nostru pe alții. Ne prăbușim și ne ridicăm de mii de ori. Ne învățăm lecțiile, apoi le uităm.
Suntem nevoiți să trecem prin provocări noi, mai dificile, mai mari, ca să le învățăm din nou. De data asta pentru totdeauna. Suntem puternici, dar uneori simțim că nu mai facem față. Că toate aceste provocări și lecții sunt mai mari decât noi și că ne copleșesc prea mult.
Acest lucru se întâmplă adesea pentru că nu ne dăm seama că sursa tuturor problemelor noastre se află în interiorul nostru. Obișnuim să ne uităm la suferința noastră prin prisma lumii exterioare și a tuturor nedreptăților ei. De fapt, răspunsul se află în noi. În povara emoțională nerezolvată pe care o purtăm în suflet încă din copilărie; în traumele noastre.
Majoritatea dintre noi au traume psiho-emoționale profunde.
Adesea nici măcar nu ne dăm seama de existența acestora. Această lipsă de conștiinciozitate rezultă în faptul că nimerim de nenumărate uneori în probleme de același fel. Creăm relații toxice cu oameni la fel de nepotriviți și incompatibili cu noi.
Nu putem scăpa de anumite stări greoaie și comportamente incontrolabile ani de zile și nu izbutim să ne găsim pacea cu adevărat.
Suntem atât de obișnuiți să trăim în anxietate, neliniște și negativism, încât nici nu ne dăm seama că viața nu trebuie de fapt să fie așa. Viața ne este dată pentru a ne servi sufletul cu înțelepciune și plăcere, nu pentru a ne chinui în tentative sisifice de a ne ajusta la cerințele lumii exterioare.
De aceea, dacă ne dorim să evadăm din condiția negativistă toxică în care ne-am trăit cea mai mare parte a vieții, trebuie să ne angajăm într-o călătorie nesfârșită către sufletul nostru. Trebuie să-l înțelegem, să-i desfacem rădăcinile suferinței, să-l liniștim, să-l mângâiem și să-l hrănim cu experiențe pozitive.
Doar așa ne vom putea vindeca și crește cu adevărat. Doar așa vom putea pune capăt reacțiilor noastre inadecvate la provocările și problemele pe care ni le aduce lumea exterioară. Doar așa vom învăța să fim noi înșine în sfârșit!
© Sufletisme.ro
