Nu vreau să fii bun cu mine și rău cu ceilalți. Fii bun cu ceilalți și voi ști că ești bun și cu mine

Am întâlnit de-a lungul ultimilor ani femei, fete, orbite de dragoste. Femei care astăzi se plâng de soarta lor nedreaptă. Pentru majoritatea scenariul a fost la fel: un om care cică s-ar fi schimbat peste noapte, devenind din cel bun și iubitor – un om fără scrupule, cinic și lipsit de respect.

Una dintre prietenele mele căzuse în această capcană. Era prima ei dragoste. Un băiat care ar fi făcut orice pentru a o impresiona, pentru a-i mulțumi familia și prietenii. Am fost alături de ea. Am primit și eu flori și atenții, în postura de victimă colaterală a procesului de cucerire.

Dar mereu exista un „Dar” în privința acestui om. Poate o fi fost eu prea atentă la detalii, dar limbajul său non-verbal trăda anumite reacții care îmi dădeau fiori. Reacții care niciodată nu erau susținute verbal.

Într-o zi prietena mea mi-a povestit cu mult entuziasm că primise cadou un ceas destul de costisitor, dacă ne gândim că toți cei din povestea aceasta eram liceeni la acel moment. Nu am putut să nu întreb cum și-ar permite un elev un asemenea cadou.

– Ah, i-a vândut un telefon stricat unui vecin mai naiv.

– Ți se pare corect?

– Pe mine mă interesează doar că el este bun cu mine. E treaba lui ce face în relațiile cu ceilalți. Bine că se descurcă cum poate.

Atunci a fost momentul care m-a zguduit. Era greșit! Voiam să o instig la o dezbatere, dar mi-am dat seama că e inutil. Era prea orbită de sentimente.

Mie însă, încă de atunci, această situație mi-a întărit convingerea că niciodată nu aș putea fi cu cineva care e bun cu mine și rău cu alții. Dacă vrei să mă impresionezi, o vei face prin prisma a ceea ce ești, ce spui, ce faci, când știi că nu ești văzut de mine. Eu nu caut un om cu gesturi ocazionale spectaculoase, eu caut un om care să respire bunătate, echilibru, înțelepciune, frumos prin tot ceea ce este. Nu caut artificii, ci consistență.

Pentru prietena mea lucrurile s-au desfășurat previzibil. S-au căsătorit. Un copil. El mereu neasumat emoțional, cu pretenții casnice și comportament autoritar. Ea, umilă și supusă, confuză referitor la omul schimbat pe care-l vede tot mai rar. E mai mereu în deplasări. Iar acasă e indisponibil, rece, despot.

Ceea ce nu a înțeles prietena mea încă este că și ei i s-a vândut un telefon stricat. Iar foarte curând, probabil, nu va mai prinde nici o conexiune.

© Sufletisme.ro